Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
(!) cu mâinile prin luturi de oale şi de casă,
cu ochii dinspre zare tocmai luându-şi seama,
cu glasul dinspre cântec, senină şi frumoasă,
mi-a spus întotdeauna: SI VIS AMARI, AMA (!)
(!) desigur, nu e vreme de ALT FELl, nu e vreme
de NU, de MAI ÎNCOLO, de CE, de NU SE POATE,
nu-i timp de aşteptare, nu-i timp de anateme,
chiar dacă sunt şi-atâtea iubiri nevertebrate (!)
(!) nu-i timp de dat afară când văd câtă răbdare
aşează-ntru iubire de păsări, oameni, plante,
nu-i vreme unde verbul să-şi ceară conjugare
la timpu-n care-acestea le pierd pe celelalte (!)
(!) totu-i de spus acuma, totu-i de-adus încoace,
totu-i de dat spre suflet, aşa, cum zice MAMA -
parcă o văd şi astăzi, printre război şi pace,
strigând în urma-mi, blândă: SI VIS AMARI, AMA (!)
