Din colecția "Cele mai frumoase poezii despre doi"
ea râvneşte urmele pe care/ le-a lăsat lumina... eu nu las
urme pe cenuşi întâmplătoare.../ gheaţa se înalţă pas cu pas
şi vreodată nu se ştie dacă/ domnul va mai da să ne-ntâlnim
căci e prea pustie lumea largă/ - vântul bate dinspre ţintirim
am de ispăşit nouă păcate:/ nesimţirea de a fi trăit
râs de sfinx cu lacrimi îngheţate/ între plus şi minus infinit
are de trăit fără oprire/ drumul lung al omului curat:
al miresei căutând un mire/ veşnic şi departe de păcat
ceasurile tac - la revedere/ în zadar ne-am zice: n-are cum
să mă ierte sfinxul, ochiu-i cere/ gheaţa lui să nu se facă scrum
cele bune, omule - îmi spune/ - cele sfinte, omule - răspund:
ea se duce înspre soare-apune,/ eu... spre miezul nordului fecund
