Amintiri...de la Una Mică (VI)

Amintiri...de la Una Mică (VI)
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Sigur că da, axiologic vorbind, pasărea din "Cioara" lui Topârceanu este una completă. Chiar dacă-i banală, nu-şi poate stăpâni infatuarea. Şi, deşi orgoliu-i frizează paroxismul, n-are nici o importanţă în regimul democrat falit. Lăsată liberă în lume, înfumurarea negroidei cu pene poate deveni periculoasă. Deja-i cunoscută şi recunoscută pentru irascibilitatea şi încăpăţânarea sa de bestie cătrănită. Nu mai spunem de agilitatea cu care intră peste tot. Dacă nu eşti atent, îţi fură mâinile, îţi fură cumpărăturile, îţi fură orice speranţă de civilizaţie şi respect. Iată, un exemplar mare şi tare, cu ceva pete "de culoare" pe burtă şi pe tricepşi/bicepşi brahiali, cu lanţuri grele, de neam prost, aduse din ultimul zbor spre Eldorado, parchează limuzina (cârâitoarea) pe loc unde nu trebuie, în pofida faptului că vajnica şi splendida noastră poliţie rutieră a montat "parcare interzisă" pe această "pistă", unde toate zburătoarele sărite de pe fix îşi expun/încearcă zgomot/oarele exact când vor muşchii lor de şmechere stupide şi rele. Şi nu ştiu de ce agenţii instituţiilor de ordine şi siguranţă publică trec alene şi galeşi şi duioşi, încolo şi încoace, fără să le atragă atenţia, fără le spună că încalcă legea, că sunt contravenienţi, că trebuie să funcţioneze măcar bunul simţ...dacă normele stabilite prin Parlament sunt sfidate zilnic, ziua şi noaptea, şi de autorităţi, şi de infractori! Nu? Cine nu crede, n-are decât să stea douăzeci şi patru de ore într-un astfel de loc...şi să vadă ce-s în stare să (nu) facă sapienşii de mai sus!...Parol!

Neculai Petrache îmi dă voie să-mi fie milă de el...(cu încă una mică)...şi zice să încheiem ziua într-o notă optimistă! Sunt de acord cu măria sa...şi-i spun să-mi recite tot ce ştie despre ciori! Îşi drege glasul de isonar vestit în biserici şi-n capele...şi-şi aduce aminte o poezie din George Bacovia: "Aşa,/ o tristeţă/ a intrat/ în târg./ De dimineaţă/ plouând./ Şi ciori/ cârâind./ De-abia/ se poate citi/ un jurnal./ Parcă,/ de-a sta acasă.../...Şi, cum era/ în zilele noastre...!"//...Sau o strofă devastatoare a poetului Ionuţ Caragea, din "Negru sacerdot": "Mergi încet spre cimitirul/ Vieţilor de-odinioară/ Şi te-ntâmpină sictirul/ Unui croncănit de cioară!"...Sigur că da! Nu?...Din ce în ce mai multe şi mai agresive, stolurile negre acoperă strada Frunzei. Zici că-i tunel îndoliat. Zici că acest tunel trebuie mutat la fluviu, la mare, cât mai departe! Altfel...e jale!...(Stai așa!)

Divina Tragedia, Colecție

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 648 ori Ultima modificare Marți, 07 Mai 2024 15:18

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.