(!) tata măsoară drumul pân-acasă
cu lumânarea ochilor de lup -
lemne de foc întârziat apasă
înspre genunchi clavicule de cub!)
(!) în urma lui, pădurea se descalţă,
cu tot cu lupi s-apropie de sat -
scade lungimea firului de aţă
şi creşte frunza lemnului tăiat (!)
(!) curând, n-o să mai vină dimineaţă,
şi focul se va stinge pe cuvânt -
şi tata şi copacii se înalţă
încet, spre cer, cu ochii în pământ (!)
(!) tristeţi de lup se spânzură de ploaie,
inele oxidează pe butuci -
în ascuţit unghi cubul se îndoaie
sub greutatea lemnelor de cruci (!)