Nu-mi mai tai unghiile. Nici de la picioare, nici de la mâini. Pentru că eşti foarte înaltă. Pentru că sunt foarte scund. Şi trebuie să mă agăţ de tine şi să mă caţăr până la ochi. Şi, fără unghii, nu pot. Iar scara mi-a pus-o mama pe foc. Cică n-am ce căuta la ochii tăi, că faci farmece cu ei…şi-mi pierd capul, după aceea…Abia acum înţeleg că astfel de ochi se numesc ochi fermecători şi că nu trebuie să mă sperii aşa tare, că trebuie să fac tot posibilul să ajung la ei, adică perpendicular pe irisul negru ca pana corbului care a căzut astă iarnă în grădina bunicei tale…şi l-am mâncat, fiindcă amândoi fluieram a pagubă sentimentală şi urlam de foame exemplu de model…l-am mâncat cu tot cu ouăle crăpate de ger, uite-aşa le-am mâncat, să verificăm proverbul acela, şi l-am verificat, este fals!…şi tu eşti foarte înaltă, din ce în ce mai înaltă, chiar mă tem că n-o să mai pot ajunge nici acolo, nici acolo, nici acolo…chiar dacă unghiile nu-mi mai încap în buzunare şi în pantofi!…Şi mama zice că am luat-o razna, că am luat-o printre vişini, să nu mai citesc romane cu femei mortale ca tine, cică să te iubesc aşa, platonic, să sufăr în tăcere şi să nu plâng…cică lacrimile mâzgălesc demnitatea oricărui Casanova!…ehei, doamnă T, eşti înaltă, foarte înaltă când stai în picioare!…abia aştept să stai culcată (unde vrei, nu fac nazuri)…şi atunci vei fi lungă, o să-mi tai unghiile, desigur, să nu mă împiedic prin ierburi, sau prin cearşafuri (doamne fereşte!)…să pot merge uşor pe lângă tine, să te măsor cu pasul, să văd câte picioare ai…tare mai eşti lungă, obositor de lungă, din ce în ce mai lungă!…lungă şi frumoasă, dată în trei virgulă paişpe, cum zicea antrenorul de îngeri…îl ştii, nu?…acela care a scris cel mai frumos poem de dragoste dintre Cer şi Pământ…"ca o pasăre albă pe un ou negru/ aşa stau şi îmi este dor de tine// ca o pasăre neagră pe un ou alb/ aşa stau şi îmi este dor de tine// ca nimeni al nimănuia/ aşa stau şi îmi este dor de tine!"…
Era să uit: am să-ţi aduc "hieroglifa" lui Nichita Stănescu…până atunci, te rog frumos, poate te gândeşti să-mi spui de ce ai murit!
