Sunt destul de bine, chiar suspect de bine. Dar aş vrea să-ţi relatez o păţanie personală, care m-a determinat să-mi revizuiesc atitudinea faţă de mine şi faţă de cei ca mine, să studiez mai bine (chiar obiectiv, dacă se poate, da?) ce şi cum păţesc alţii, înainte de a le pune etichete şi de a da verdicte, înainte de a hohoti de plăcere şi râs.
Aseară, cam pe la ora când cocoşul conduce găinile să facă nani-nani, fetele moşului!, mă împinge foamea (mai mult ideea de foame) să vreau să mănânc borş cu fasole, că (virgulă, da? dar cred că merge şi fără virgulă, nu?) carnea nu s-a făcut anul trecut…Aşadar, fluier în bucătărie de poftă, pun borş în castronul de trei persoane (de când mă ştiu am fost găman!), pun sare şi piper, iau şi un ardei iute ca focul şi chior ca norocul, îl fărâm cu degetele şi-l adaug la nitroglicerina care bolboroseşte în castronoi, pe aragaz (mi-a zis doctorul să nu mai crăp papă rece până dau colţul, fiindcă risc să mor "prematur"), înghit în sec…şi, din greşeală (din prostie, vreau să zic), pun degetele să-mi suflu/şterg năsucul, că-mi curge de la crivăţ…Nu mai durează decât câteva clipite…şi încep să mă usture toate cărările respiratorii, auditive şi olfactive din dotare, ba chiar şi alte şi alte traiectorii din zestrea anatomică individuală. Mă rog, zic, lasă, nu-i nimic, trece repede, au mai păţit-o şi alţii, nu-i ăla aşa de negru!…dar, jale!…nările încep să-mi sfârâie şi să-mi cânte ca puiul de măcăleandru abia fugărit din oul mă'sii, ochişorii îmi curg aşa cum curg pereţii vopsiţi cu igrasie, urechiuşele îmi chiuie ca locomotivele cu abur, limba îmi face ca toţi dracii prin gura mamei ei de prostie omenească!…dacă mă vezi, îţi vine să crezi că-s fanfară dată în clocoteală prin livada cu lămâi…Îmi umplu nările cu cremă Nivea, strănut rapid şi subţire ca motoreta, mi-s globii oculari ca două semafoare blocate pe roşu (cineva mă sună la telefon, îi povestesc ce am, îmi sugerează să-mi pun vată rece în nas)…doamne, ce sfat funebru şi popular!…beau şi lapte, încerc tot felul de metode!…Şi mai râdeam de cel care cară soarele în casă cu oborocul, de cel care suie nucile în pod cu ţăpoiul, de cel cu drobul de sare!…Te rog să nu uiţi de salcâm, că vine doamna din ziarul de mâine…şi să nu mă prindă fără vioară!
