Să ştii că mama şi-a vopsit părul cu zăpadă. N-am observat exact când, cum şi de ce, însă ieri m-am dus la ea să-i duc florile de la tine şi avea părul alb, alb de tot. Avea părul alb şi cânta despre copii un fel de vorbe /rugăciuni solemne îndreptate către cer şi către pământ, din care am înţeles că vrea să fim curaţi şi sănătoşi la minte şi la trup, să nu ne facem de ocara lumii şi, mai ales, să n-o luăm printre vişini, adică să nu sărim de pe fix. Mama a văzut că sunt mirat de culoarea părului ei, dar mi-a zâmbit şi mi-a dat să pricep că nu-i nimic, nu are gologani să-şi cumpere vopsea modernă, foloseşte omăt…Doamne, ce omăt mult şi frumos ai dat în acest an! ce tare şi mult se mai bucură copiii, cu acordul părinţilor, bineînţeles! ce tare şi mult se mai bucură părinţii, cu acordul bunilor şi străbunilor noştri, bineînţeles!…şi te rog să mai ştii că mama nu zvârle omătul care-i rămâne de la vopsit! îl topeşte şi spală rufe cu el (cu apa din el, da?)! îl topeşte, îl fierbe, îl descântă şi-l răceşte şi-l bea (apa din el, da?)! îl bem toţi, adică! fiindcă dumnezeu nu ninge şi nu viscoleşte cu zăpadă plată, cu zăpadă minerală sau cu mai ştiu eu ce zăpadă asortată în fabricile de mofturi şi fiţe terestre!…şi te rog să mai afli că mama nu înjură şi nu blestemă iarna cum mi-ai scris că o afurisesc vecinii tăi din bloc şi din cartier (nişte cicisbei care stau/sunt încuiaţi şi ascultă manele, şi-şi bat femeile din dragoste, şi-şi învaţă progeniturile să scuipe şi pe stradă şi în tramvai, şi o fac pe zmeii, şi se sparg în figuri…şi habar n-au, toţi la un loc şi pe rând, ce investiţie/sponsorizare divină uriaşă fără rambursare este acest Omăt, chiar dacă mai îngheaţă nasul sensibilităţilor purtătoare de viruşi sfertodoctoidali şi câini, da?)…
Mama zice să mă uit atent şi să văd că trece pe drum şi bate şi la porţile oamenilor o femeie îmbrăcată în negru. Nu cere mare lucru. Cine vrea să-i dea, îi dă! Cine nu vrea, nu-i nimic, femeia pleacă, şi gata! Mama cică această frumoasă femeie este Alba ca Zăpada şi, să fie distinsă în atâta amar de omăt, s-a îmbrăcat în rochie neagră…dacă vrea careva s-o vadă, şi n-o vede, nu-i păcat?…Te rog să-mi aduci oleacă de tămâie! trebuie să fugăresc nişte draci îmbrăcaţi în alb, că ăştia nu înţeleg de vorbă bună!
