Doamna vânzătoare din magazinul domnului Cristea Nicolae mi-a spus că-i foarte bună raţa cu portocale. Un deliciu culinar, carevasăzică, da? Un fel de mâncare nemaipomenit în vremuri imemoriale ori greu memorabile, dacă ţinem cont că portocalele se găseau cum se găsesc ciorile albe, iar raţele făceau parte din categoria dobitoacelor de companie ori erau crescute doar pentru ouă, să aibă lumea cu ce azvârli în duşmani, fiindcă tot nu-s bune de consum, nu?…Aşadar, superbă doamnă Q, te invit să luăm masa împreună (să mâncăm, adică) mâine, la fără un sfert, că pe la fix cred că-i gata raţa cu portocale. Am făcut rost şi de aia şi de celelalte.
Raţa am primit-o vie de pomană peste groapa unui mort ieri (cică să nu crape de foame în rai), am dat-o cu cloroform la nas ca să nu simtă când o las fără cap, am pregătit-o bine şi am pus-o la fiert. Acum, fierbe vulcanic, se aude de aici, de la masa de scris, unde scriu chiar cu o pană vernil din minunatul penet al răţoiului, că de sex opus n-a avut să-mi dea peste groapă beneficiarii mortului respectiv. Portocale mi-a trimis elena Sappho din Lesbos, însoţite de poezia "Invocaţie către zeiţa Afrodita", să am ce citi cât fierbe pasărea şi cât se prăjesc în ulei de olive fructele portocalii.
Ele sunt de o zi şi o noapte pe aragaz, cică răţoiul trebuie pătruns bine, până la os, că-i cam aţos şi bătrân, că era să se sinucidă de singurătate, dacă nu murea omul peste groapa căruia mi-a fost închinat. Iar feliile orange nu sunt gustoase dacă nu-s rumene până la nerv, până la fibră, până la seminţe, până la capăt, până la centru, până când răţoiul alunecă frumos de pe oase, după care se descântă în ulei de palmier la foc tare, în acest timp eu declamându-le poezia de mai sus.
Până mâine, când te aştept să vii ruptă de foame, sper să fie gata! am să aud liftul cum vine la parter să te ia, am să mi te imaginez salivând, am să te aud corect şi categoric tropăind ca o nimfă pe hol, am să-ţi deschid fără să suni, ai să intri vehement…ai să te cruceşti şi ai să fulgeri: idiotule, nu vezi că răţoiul şi portocalele sunt de plastic?…Apoi, vom lua masa împreună şi o vom muta mai încolo, lângă perete, să avem loc pentru ultimul vals!
