Doi copii cuminţi, un băiat şi o fată (după casă, mai încolo, în livadă) fac două femei zăpadă…
Nu cumva să râdă lumea şi să se ascundă în case, te rog frumos, hai să le facem foarte frumoase! să le facem cum nu s-a mai văzut în altă parte! să le facem cum scrie la carte!…
Da, le facem îmbrăcate în rochii lungi până la pământ! că aşa îi plăcea lui tata întotdeauna, nu din când în când! îi plăcea, şi era fericit, şi-mi zicea: ce minunată este mama ta!…
Şi mama mea era minunată şi îi plăcea lui tata! plângea de dorul ei când o vedea mângâind cu ochii livada! iar mie îmi erau foarte dragi laolaltă! şi mă lăudam cu ei până-n partea asta şi cealaltă!…
Da, şi ai mei mergeau peste tot împreună! şi erau foarte frumoşi pe drum şi pe cărare, de la pământ până la lună! lumea îşi dădea coate şi şoptea despre ei: ce cuplu romantic absolut, peste care cade floare de tei!…
Uite, eu mai am foarte puţin şi termin de făcut această mamă de zăpadă! abia aştept să vină tata să o vadă! sigur, o să-i placă, va scoate o lacrimă, va zâmbi fantastic şi grav! şi o să-mi dea bani de cinematograf!…
Dacă vrei, te rog frumos să mă ajuţi şi pe mine! că mama mea era mai înaltă! iată, acum îi fac mâinile lungi şi pline de mângâierea aceea, fără de care nu se poate, continuă şi vivaldă!…
Şi o să vină şi tatăl tău să vadă cât de frumoasă este şi mama ta! cred că o să-ţi dea şi ţie bani de cinematograf! hai să le aşezăm pălăriile, uite-aşa! să le aşezăm şi ochii şi zâmbetul suav!…
Sunt gata, sunt gata mamele noastre de zăpadă! nimănui n-o să-i vină să creadă! sunt formidabile şi deosebite cum au fost toată viaţa amândouă! dea Dumnezeu să fie ger fără oprire, dea Dumnezeu să nu plouă!…
O să fie singure în noaptea aceasta! dar o să lăsăm deschisă fereastra! or să ştie că suntem aproape, chiar dacă ne va fi frig! hai să murmurăm împreună: dacă mamă nu e, totul se numeşte nimic!…
