Doamna Cecilia intră cu fetiţa Andreea de mână într-un magazin alimentar de pe strada Siderurgiştilor. Vrea să cumpere niscaiva de-ale gurii, cam câte ceva din câteva produse aflate în galantare. Magazinul este foarte bine aprovizionat, foarte bine întreţinut şi îngrijit, mai mare dragul să faci cumpărături în dimensiunile sale elegante, mirosind a prospeţime, a femei vânzătoare simpatice şi imediat săritoare la clienţi pentru ca să-i servească prompt şi ireversibil, să nu dea ocazia la reproşuri şi sancţiuni, la discuţii iuţi cu patronul, la restructurări şi şomaj, la sinucideri din cauza presiunii psihice generate de uriaşul spectru al grijii faţă de mâine. Andreea-i foarte simpatică, are doi ani, ştie ce face, ce este, cum este şi ce se spune despre astfel de magazine.
Nu mai spunem că-i foarte curioasă, pune o droaie de întrebări, îşi răspunde singură când nu primeşte răspuns, chiar dacă nu pronunţă corect cuvintele. Doamna Cecilia (mama fetiţei, adică) se uită prin galantare, chiteşte cam ce şi cât să cumpere. Şi Andreea se uită…şi, brusc, vede o namilă de gândac plimbându-se agale pe calupurile de brânză, pe batoanele de salam, pe roţile de tobă, pe paralelipipedele de caşcaval…făcând piruete, sinusuri, opturi, cinciuri, treiuri şi spagate printre icre şi lapte, printre ouă şi pui…vede bine, dar mai şi strigă: mamă, mamă, un dâgâdac male melge pe blânză!…Doamna Cecilia observă şi ea dihania neagră, mustăcioasă şi multipodă, se uită în staânga şi în dreapta la clienţii care văd şi ei gimnastica din galantar, apoi o dojeneşte pe copilă, îi zice că nu-i frumos să vorbească tare, o ia de mână, îi atrage atenţia în altă parte…
Fetiţa, din nou, şi mai ascuţit: mamă, mamă, un dâgâdac male melge pe blânză!…Vânzătoarele nu mai au cuvinte, se fac roşii ca semaforul care n-are galben şi verde în program, nu ştiu cum să procedeze, parcă ar vrea să se golească magazinul mai repede şi să poată surprinde diversionistul din galantar, le vine să intre în pământ, nu alta…Gândacul, parcă emoţionat şi ruşinat de spectacolul şi gloria fără aplauze, năclăit de brânză din cap până în picioare, se ascunde în spatele unei halci de muşchi ţigănesc, din care tocmai comandase cineva trei felii…apoi, bietul gândac trist şi înlăcrimat, amărât şi suspinând, cască şi adoarme în aşteptarea unor vremuri mai bune.
