Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
1 comentariu

 

Domnul I.G. are statut de popă uriaş: peste doi metri în lungime, trei-patru şchioape în diametru, patru-cinci metri pătraţi în suprafaţă de piele, numărul 48,5 la bocanci, palme cât graiferele pentru cocs, cel puţin 120 de kilograme net pe cântarul de bijuterii, blândeţe în salturi, preoteasă fugită de acasă cu tot cu copii, apucături lumeşti cât poate duce sărmanul, oi şi capre, suflet generos, gărgăuni, idei trecute prin agheasmă, sticleţi, himere, perspective căutate cu lumânarea…ehei! crescut bine, cu maniere puţine, dar sănătoase! credincios dintr-o bucată, nu glumă!…

După ce a snopit preoteasa în palme şi pumni (din pricini binecuvântate, bineînţeles!), aceasta şi-a luat copiii şi lumea în cap, sergentul biblic rămânând singur în casa închiriată de la Vasile Mihai, enoriaş mort din motive superioare bâjbâite prin diferite coteţe, grajduri şi hambare străine…Singur (fără familie, adică), dar curtat/prescurtat/asaltat/vizitat de tot felul de prieteni şi meseriaşi în hoţie, cleveteală şi alcool, nişte adevăraţi artişti au paharului, experţi în butoaie, aşi ai tescovinei, scandalagii şi temători.

Aşadar, şeful Episcopiei i-a dat trei cizme, l-a tras pe dreapta şi l-a făcut civil. Desigur, de ciudă sau de bucurie, urmează zile şi nopţi de beţie cruntă, sârbe, hore şi geamparale, găini la ceaun, rachiu cu ciobota şi vin cu căldarea…în fiecare zi ca în ultima zi din viaţă, ca la sfârşitul lumii, mai bine zis.

Într-o seară, după toaca de vecernie, un sobor de beţivi se înfiinţează în ograda recentului proscris, printre care şi domnul M. Mănâncă gămanii şi beau tare şi mult, apune soarele răsare luna, pleacă unul câte unul…dar domnul M nu mai poate, se prăbuşeşte lung şi lat în mijlocul curţii răspopitului…şi I.G. nu ştie ce şi cum să facă să scape de buşteanul pierdut…Deodată, îl trăsneşte un gând…divin: ia un par şi îl bate în pământ, lângă M, acesta urmând să se apuce de par, să se ridice şi să plece acasă. Şi chiar aşa se întâmplă. Uşor-uşor, cam cincizeci de metri, până în panta de 45 de grade…apoi, de-a dura, tocmai în fundul râpii, unde poate să stea liniştit, să-l lingă guşterii şi să-l ciugulească gâştele la bot….Vorba aia: nu da, Doamne, omului cât poate duce…!

Citit 4476 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

1 comentariu

  • postat de IC Luni, 12 Martie 2012 07:41 Link la comentariu
    0
    0

    Si i-au mai facut satenii un pocinog ,fapta care l-au determinat sa plece cat mai departe. Cum popa mergea cu motocicleta si treaz si bet ,facand oamenii si orataniile sa sara in santurile soselei ,intr-o zi au intins o sarma peste sosea iar popa ,fiind beat manga , nu a vazut-o si a intrat cu motocicleta direct in aceasta. A zburat, vreo 20 metri ,popa de pe motocicleta si dus a fost. Acelasi popa ,la o imormantare , in cimitir ,sicriul cu decedatul fiind pe marginea gropii ,s-a dezbracat in slip si a inceput sa faca gimnastica ca sa se trezeasca din betie si sa poata tine slujba de cuviinta .S-a trezit cand unul din feciorii decedatului ,putin mai matahala decat popa , l-a luat de gat si pe marginea gropii i-a zis sa se imbrace si sa faca slujba ,daca nu o face el dar baga popa sub sicriu... Sigur satenii nu au regretat popa betiv....Ce mai subiecte pentru un urmas a lui Voiculescu.....ala cu "Chef la manastire " ,sa nu se inteleaga altceva.....

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.