Trebuie să vin la tine, în seara asta, indiferent de presiune şi temperatură, chiar dacă mama face gălăgie, şi nu-i convine că eşti mai mare şi mai în vârstă decât mine, şi zice că eu merit una mai suplă, mai şcolită şi mai dată-n pisica Penelopei, cum mofturea Nichita Stănescu!…Trebuie să vin la tine, în seara asta, să-ţi arăt ce tranzistor portabil mi-am luat în rate cu baterii şi la priză, ce pantalon evazat mi-a făcut un croitor viteaz şi excentric din tergal cu model cubic şi dreptunghiular, material din acela care face ape-ape, ia ochii la fete şi-i bagă în pizmă pe flăcăi şi îndeamnă babele la cleveteală!…să vezi ce cămaşă "pe trup" mi-a croit şi mi-a cusut o tanti cumătră de-a mamei!…zici că m-a trântit cineva în bătătură şi mi-a lipit-o pe muşchii mei dezvoltaţi cu bucata de şină de cale ferată pe care tata îndreaptă chiroane şi bate coasa şi alte substantive bune de bătut!…să vezi ce pantofi ascuţiţi la comandă mi-a făcut un nene cizmar cu tocuri conice de zici că-s schilod când merg fălindu-mă prin urbe după fete!…să vezi ce ochelari de soare şi de lună mi-am târguit pe sub mână din şop, că nu oricine poate lua ceva din aceste magazine cu "ciubote roşii", unde au acces numai străinii şi samsarii de la partid!…să vezi ce batic i-am luat cadou mătii, să nu se mai uite strâmb şi violent la mine când bat în ferestrele viitorului tău!…şi să nu mă mai ameninţe cu jândarul când aude cum ne întâlnim în şoaptă pe Valea Zimbrului, în prăpastia cu şopârle şi rugi de mure şi punem la cale calea lactee şi viitorul paradis pierdut!…să vezi ce versuri celebre am scris toată noaptea trecută pentru sufletul tău de mimoză!…(în seara-n care am dormit/ la tine pentru prima oară/ în visul meu ai răsărit/ doar tu, iubită floricioară!)…am să ţi le recit la mijlocul nopţii, să te văd dacă rezişti la asemenea capodoperă, sub lumina lunii, că lampa nu are gaz, ştiu de anul trecut, şi măta nu vrea să cumpere, că cică omul doarme noaptea, nu pierde vremea aşa, ca mine, ca tine, ca noi!…
Te rog foarte mult, pregăteşte-ţi rochia fără sfârşit, rochia aceea cu străzi în perspectivă, rochia aceea pe care nu am văzut-o niciodată pe umeraş, pe care ai îmbrăcat-o la primul nostru vals pe Câmpia Limbii Române! Să te îmbraci cu ea când voi bate la poartă! Şi apoi să stea (măcar o noapte) pe umeraş! Da?
