Prin urmare, domnişoară Mi, după ce doamna Ca şi celelalte doamne şi domnişoare au aflat cine/ ce/ unde/ de unde/ până unde/ cum/ când/ şi încotro eşti…mă întorc unde am rămas…
În dormitor, mârlanii cu trese (fruntaşi, caporali, sergenţi) se comportă cu noi (proaspeţi soldaţi) exact cum vor micro/encefalele dumnealor. Adică, tot felul de practici paralele cu ordinul şi regulamentul militar, una mai dezumanizantă decât alta: măsurarea suprafeţei dormitorului cu băţul de chibrit, târâşuri pe duşumea (interzise în acest spaţiu), şmotru aiurea şi zadarnic, echipări şi dezechipări până la epuizare, controlarea valizelor şi a efectelor fiecăruia, nu cumva să…(naiba să-i pieptene!)…Seara, la ora 21fix, goarna sună stingerea, trebuie să mă culc şi să adorm brusc (ăsta-i ordinul), n-am voie să mai stau, să mai gândesc, să mai plâng, să scriu la fete, la prieteni sau la părinţi, n-am voie să dorm pe partea cu inima, n-am voie să visez urât (dar nici prea frumos)…cine nu respectă aceste reguli cazone, riscă să facă arest, să facă numai planton schimbul doi, să facă numai serviciu la WC, să facă serviciu la bucătărie până îi cresc fasole sub unghii, să nu beneficieze de nici o permisie de plimbare în oraş (nu mai zic de plecare acasă)…
Şi mulţi, foarte mulţi soldaţi îndesaţi într-un singur dormitor cu paturi metalice, suprapuse, reci, ostile, mâzgălite cu nume, săgeţi, inimioare, maxime…semne ale contingentelor trecute prin acest loc al supliciului şi alienării, spaţiu al batjocurii şi arbitrarului imund, al mofturilor superioare împinse până la paroxism…
Dintre toţi aceşti sergenţi (sau ce-or fi fost ei) muşcaţi de vacă, dintre toate aceste lepre prăsite de tâmpiţi pe suprafaţa patriei socialiste, dintre toate aceste hahalere umflate în pene de aroganţă şi prostie, doar unul singur (numai unul) mai păstrează blândeţe în ochi, bun simţ la inimă, dumnezeire în suflet şi respect pentru amărâţii de soldaţi: gălăţeanul Zaharia Dănăilă, un om mărunţel de statură, cu o privire albastră spre depărtare, tolerant şi clement, gata oricând să verse o lacrimă întru alinarea suferinţei vreunui militar care nu mai rezistă, care vrea să se sinucidă, să dezerteze, să riposteze violent la toate apucăturile spurcaţilor…de mai sus…
Cam aşa (dar şi mai abitir, însă nu se poate povesti) ne pregăteam noi, fii al Domnului şi ai Matriilor noastre, să apărăm Patria şi să luptăm pentru ea, mereu, până la victoria finală, un fel de victorie împotriva noastră, parol!
