Bătaia de joc şi alienarea omului de către om

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Şi să vezi, domnişoară Mi, ce (n)-am fost în stare să păţesc la Moara Doamnei (locul în care soldaţii proaspeţi marinari erau frecaţi de-şi dădeau tatăl, fiul şi sfântul duh să se instruiască astfel încât să nu mai rămână nici un gram şi nici un milimetru de duşman pe teritoriul patriei voastre)!…

Până în acest loc al supliciului, până în acest spaţiu al calvarului mergem în pas de defilare prin gloduri şi tăuri savante, suntem puşi în "situaţii tactice" frizând ridicolul, stupiditatea şi răutatea omenească fără egal în această ţară condusă de târtani şi analfabeţi. Suntem alergaţi în stânga şi în dreapta, înainte şi înapoi, în sus şi în jos.

Suntem alergaţi până la cimitirul limitrof şi retur, tulburăm liniştea morţilor, nici măcar nu ne putem face semnul crucii (avem mâinile ocupate… nici cu limba nu ne putem face semnul crucii, fiindcă-i ocupată cu vorbele grele şi cu înjurăturile trimise spre gasteropodele ajunse comandanţi de grupă)… suntem obligaţi să purtăm masca de gaze pe figură (cică inamicul imaginar a scăpat/împrăştiat gaze lacrimogene/ paralizante/ iritante, şi trebuie să nu murim, patria are nevoie de combatanţi vii, nu de eroi morţi)… echipamentele trăncănesc, oasele scârţâie, ochii se scaldă în lacrimi, gândurile ne trimit rugăminţi înspre mamele noastre să vină să ne ia acasă, că ăştia sunt săriţi de pe fix…

Moara Doamnei este un teren accidentat, un teren pe care a strălucit clădirea unei mori care se numea chiar Moara Doamnei, un teren plin de scaieţi, spini şi bălării, excremente animale şi omeneşti, stârvuri de diverse sexe şi mărimi (e o greaţă generală, îţi vine să zvârli şi maţele din tine, nu alta!)…şi suntem trântiţi, târâţi, ridicaţi, aliniaţi, număraţi, admonestaţi, batjocoriţi, ironizaţi, puşi să cântăm aiurea-n ruine… la ora zece trebuie să mâncăm porţia/felia de pâine cu marmeladă (cum mama zmeilor să mănânci murdar ca porcul, nu pricep!)… trebuie să mâncăm la modul obligatoriu (soldatul nu are voie să se îmbolnăvească, are voie să scrie acasă că o duce foarte bine, că totul este excelent, că ţara se află pe mâini bune, nu mai durează mult şi duşmanul va fi secerat, o să cadă fără suflare, ne vom încărca de glorie şi lauri, vom fi scoşi în faţa frontului şi felicitaţi printre adierile şi faldurile steagului, printre hohote de plâns şi bucurie)… vai de mămăliga şi viitorul nostru!… cred că iubitele noastre se fălesc prin sat cu pozele pe care le-au primit de la noi!… habar nu au ce însemnează bătaia de joc şi alienarea omului de către om!… Ia spune, mă mai iubeşti, domnişoară Mi?

Citit 3581 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.