Iată câteva cuvinte din cutia poştală: "Nu-ţi mai consuma energia, strigând! Te rog să fii răbdător! Când am să-ţi spun "hai pe Negraia", de unde vei mai găsi putere, dacă o risipeşti (în van?!)…mai ţii minte când mergeam cu cercul şi-i ţineam echilibrul cu o sârmă îndoită?"...
Aici, pe Negraia (deal şi vale; locuri şi drumuri colbuite şi minunate, păzite de păsări şi respect, coclauri de umblat cu visurile şi cu animalele copilăriei, meleaguri sfinţite de oameni harnici şi de greieri adormitori printre tufe de păpădie şi pelin…) cotrobăim Necunoscutul cu cercurile…ehei, cercurile copilăriei! mult râvnitele cercuri ale copilăriei! motive de invidie până la lacrimi! motive de fală şi ceartă! (al meu a mai mare! al meu e mai rotund! al meu e mai curat! al meu e mai frumos! al meu e mai modern! al meu e mai estetic! al meu e mai literar! al meu e mai sănătos!…ba al meu e mai! ba al meu e mai!)…Eu (fiindcă părinţii mei sunt mai săraci şi nu au neamuri înstărite la oraş) port un cerc de la ochiurile plitei, un cerc afumat; nu mă dau rotund cu cercul meu clasic! (unii au cercuri de la roţile căruţelor, alţii au cercuri de la instalaţiile de foraj care fac prospecţiuni în dealul Zimbrului)…cercuri de elită, ca să zic aşa; cercuri lucioase şi cu zimţi pe interior, cercuri vopsite cu verde sau roşu, ca să ia ochii concurenţilor, ehei!…Şi ce concurenţi! ce elevi! ce băieţi şi ce fete cu cercuri pe dealuri, înainte şi înapoi, trecând în viteză şi salutând sătenii care ne admirau măiestria în alergare!…Şi Victor, şi Costică, şi Ileana, şi Tincuţa, şi alţii şi alţii muriţi ori nemuriţi, deasupra şi dedesubtul copilăriei, atinşi de lacrimi şi uitare, isteţi şi frumoşi şi gata oricând să-mi dea aceste cuvinte la mână, să-mi dea tocul făcut din hlujan, călimara cu cerneală, creionul chimic, maculatorul şi caietul de curat…sau creta, să scriu cu ea pe zăpadă…şi, primăvara, să se înalţe la cer cu tot cu scris, cu tot cu urmele de sanie, de cerc şi de iubire…!…
Doamne, şi ce grijă pentru acest obiect al venirii şi devenirii!…Dorm cu cercul la cap, să nu mi-l fure cineva, să nu mi-l strice, chiar dacă are tăciuni pe rază şi pe diametru, pe lungime şi pe suprafaţă! (ce pi/er/pătrat afumat! ce doi/pi/er tăciunit!)…îl iau şi la şcoală, îl ţin sub pernă (ehei, când voi fi mare, am să-mi iau un cerc perfect, dar cred că nici ăsta nu se poate şterge din memorie (chiar şi domnişoara Tincuţa zice că îl (mai) are pe undeva, prin podul casei, prin colţurile amintirii!…)…
Da, sigur că da: accept invitaţia, chiar dacă biletul este numai pentru dus!
