Nu ţi-am mai scris de multă vreme. Să-mi fie ruşine! Să-ţi fi răspuns, măcar, dacă nu să-ţi fi scris în plus, mai ales că m-am lăudat peste tot cu dragostea mea pentru tine! Te rog să-mi dai oleacă de iertare, fiindcă în ultima perioadă am avut patru decese şi tot atâtea înmormântări! Nu a fost uşor, dar m-am strâmbat de râs, cum se spune. Au murit repede, fără să sufere, fără să zacă la pat, fără spitalizare, reanimare, buline, descântece, vrăji, urlete, buruieni, leacuri, fleacuri şi televiziuni... (am să-ţi spun mai la urmă cine şi când au murit, da?)... Acum, fiindcă am întârziat atât(a), vreau să-ţi relatez ce se petrece la faţa locului. Ascultă!
"Au început greierii, doamna mea! Încă o Arie din opera Veşniciei au început! Miroase a iubire şi a Ti(ne) pe cimbru şi intimitate de câmp! Miroase a lumină! Şi a duminică miroase! Şi a catedrală fugită de acasă! Şi a rochie de mireasă! Şi a lut!...Niciodată nu am crezut că nu mai încep greierii, doamna mea! Nu au cum să nu înceapă, fiindcă ei au fost şi sunt descântătorii de sub mărul interzis, ei sunt cavalerii nopţilor şi sărutărilor de catifea, ei răscolesc focul sacru al păcatelor şi fac din infern oleacă de paradis!... Uite, un greier încearcă chiar acum să mă întrebe despre Ti(ne), doamna mea! Uite-l, sare gardul Veşniciei, şi vine, şi urcă, şi se apropie, şi se zgâieşte pe fereastră... şi cricuieşte, şi cricuieşte... şi cricuirea, uite, perforează întunericul, să aibă pe unde pătrunde lumina şi "Lăsaţi veşnicia să vină la dumneavoastră!"... Uite, îl iau în palme şi îl ocrotesc, şi îl admir, doamna mea! Şi el se ridică în vârful cântecului, triumfal, ca un violonist care-şi dă sufletul pe Aria Veşniciei, şi-mi calcă pe linia vieţii şi pe linia iubirii...şi pleacă spre Ti(ne), deşertăciunind magistral!... Au început greierii... şi dragostea şi moliciunea şi curăţenia luminii!"...
Cum spuneam, am avut patru decese în patru luni. Au murit, pe rând şi aproape de bătrâneţe, două doamne şi doi domni: doamna Resemnare şi doamna Remuşcare, domnul Refuz şi domnul Regret. Singur m-am ocupat de îngropăciuni. Să vezi ce sobor de păsări calde am tocmit să cânte la capătul lor! Odihnească-se în pace, că tare mult m-au iubit!
