Cum scriam ieri, aud un scârţâit sinistru. Sinistru şi lent. Nu rapid, ca să treacă repede, şi să cred că mi s-a părut. Inima-mi (vai de cucurigu' şi de tictacu' ei de sărmană şi putregăioasă!) o ia la goană prin cutie, caută un loc pe unde să năvălească afară, să mă lase fără ea, să fiu şi eu fără inimă, cum sunt alţii în tot de-a împrejurul carcasei mele, în tot de-a josul şi de-a susul sufletului meu. Abia pot să-mi controlez dârdâiala şi clănţăneala, abia pot să nu chem ajutoare. Al dracului scârţâit! Şi nici nu ştiu de unde vine, măcar! Din cer? Din pământ? Nu realizez! Nici nu ştiu cu ce scârţâit să-l compar! Nu aduce a scârţâit de poartă, de uşă, de pat, de cumpăna fântânii, nu scârţâie ca stejarul lui Păcală, căruia i-a vândut vaca! Se aude aşa, cum face o şipcă atunci când o smulgi din gard. Şi scârţâie, şi mă apucă de urechi, şi mă trage în sus... Sigur că da! am ghicit! scârţâitul vine din podul bisericii, pod făcut din scânduri! Şi scârţâie, şi mă apucă tremuriciul, şi stau cu ochii şi cu urechile numai înspre pod! Scârţâitul se apropie de scara care coboară (sau urcă, mă rog, depinde de scopul scârţâitului, nu?) îmi accelerează frica, abia mai pot să-mi stăpânesc anatomia, mă uit numai spre scară... şi (vai de mine!) văd un pantof negru pe prima treaptă de sus, apoi încă un pantof pe treapta următoare, încet, înnebunitor de încet şi de rar, parcă sunt veacuri între un pas şi altul!... E un înger, îmi zic! şi parcă mă mai liniştesc un pic!... dar mă zgudui din nou!... înger cu pantofi?! să fie o fantomă de înger? dar ce să caute în podul bisericii? şi de ce umblă aşa precaut? de ce nu coboară cu aripile? oare nu cumva o fi un arhanghel defect, aterizat forţat? nu cumva l-o fi făcut maică-sa în podul bisericii (maternitatea de îngeri a fost transformată în crâşmă, mai demult) apoi l-a abandonat, iar el, puiul de el, a crescut singur, hrănindu-se cu miros de tămâie şi fum de lumânare, cu firimituri de nafură, cu lacrimi de mireasă, cu plâns de viu după mort, cu tăcere şi rugăciune... iar acum a venit vremea să coboare în lume, printre oameni, să se crucească de câtă rătăcire şi raznă se întâmplă în grădina lui Dumnezeu?... Şi ce fel scârţâie şi scara!... încă un pas! încă unul! văd pantalonul negru!... înger cu pantalon?! sigur că da!... mă frec la ochi să văd dacă nu cumva am halucinaţii! nu, n-am!... încă un pas! încă unul! scârţâie şi scara! scârţâie şi pantofii! ce înger cu scârţ ! oare nu cumva o fi înger de la bazin în sus, adică invers decât sirenele?... Să vedeţi minune... în ziarul de mâine!
