Cică ţelina are proprietăţi miraculoase. Amanta mea nu ştie nimic despre însuşirile acestei plante care, iată, se poate consuma în orice stare şi cu orice, cu tot cu frunze, cu tot cu oase, cu tot cu sânge, în borş, în salată, în dorul lelei, în ciuda celor carnivori şi a celor care nu-i înghit pe fitofagi. Amanta mea pune de toate în cămară. Pune şi ţelină, adică. Drept pentru care, într-o amiază de toamnă fără calciu, mă trimite în piaţă să caut şi să cumpăr verdeaţa care, după cum spun alde Casanova, cică-i mai tare ca Viagra. Oare cum de nu a aflat splendida mea amantă? dacă ar şti, sigur m-ar pune să mănânc mai abitir ca viţelul la iesle! iar ea, sărmana, o pune la murat! şi mie mi-i ruşine să-i spun! şi nici nu vreau să mă "tratez" cu ţelină, fără ştirea ei!...
În drum spre piaţă, îl iau şi pe celebrul Petrache Neculai, cel mai isteţ mecanic de pe Frunzei. Dumnealui vrea să târguiască niscaiva smântânică şi brânzulică pentru amanta lui, mult mai frumoasă şi mai pofticioasă decât a mea. Din una în alta, ajungem printre tarabe, printre negustori care forfotesc, troncănesc, fumează şi vorbesc de pe dealuri. Printre târgoveţi, ai toate şansele să devii expert în limba dodică, să te umfli de râs, dar să te şi umpli de draci când vezi ce fel înţelege omănăretul economia de piaţă!...
Întreb o gospodină cu pestelcă, batic şi bujori în obraji. O întreb dacă are buruiana minunată. Cică are oleacă. Îi cer. Femeia se mişcă greu. Că-i mare. Mai încolo, o tanti mai zvârlugă "se prinde"... şi se năpusteşte spre bucuria mea cu două smocuri de ţelină şi cu două legături de hrean. Şi-mi grăieşte: ia, nene, ţelină specială de la mine, şi sigur ai să vii rapid, mâine dimineaţă, să-mi povesteşti efectul! îţi dau şi garanţie, dacă vrei! ia şi hrean, că-i bun pentru desfundat sinusul! că, după moacă, sigur ai sinuzită rebelă! hrean înainte de ţelină, nu invers!... Ce tarabagioaică deşteaptă!
Iau de la ea. Şi ţelină, şi hrean. Îmi mulţumeşte şi îmi surâde complice. Când să-mi întoarcă spatele şi să se repeadă la alţii, Petrache Neculai o strigă şi-i spune: tanti, te rog frumos, dă-i lui Ion, drept bonificaţie, o legătură de hrean, că-i simpatic şi pare deştept, dar stai fără grijă, că are şapte clase şi habar nu are la ce-i bună viagra asta verde! i-o pune amanta la murat! şi, toată iarna, ronţăie şi scrie sonete, că nu prea se găsesc!... Femeia sare şi tună: sonete nu am! circulaţi, că-mi blocaţi taraba!...
