Foarte mulţi români se duc să muncească (pe) pământuri străine. Unii şi-au dezvoltat firme prospere, muncesc din zori până-n seară, târziu. Muncesc şi în vreme de noapte, dacă este nevoie de priceperea lor în nu ştiu care domeniu. Alţii, care or fi crezut că patriile europene sunt făcătoare de minuni, învăţaţi să tândălească toată ziulica, să umble afumaţi, alandala, se apucă de furat, de violat, de cerşit, de tâlhărit, de tot felul de găinării, potlogării, manevre, păcăleli, înşelătorii, învârteli şi alte şi alte şmecherii care, desigur, aruncă imaginea Daciei la coada istoriei, dacă nu chiar în tomberonul cu gunoi al acesteia.
Iată, detaşaţi de o firmă intermediară, nişte gălăţeni ajung în Olanda să lucreze în domeniul construcţiei de vapoare şi sunt cazaţi în oraşul Dordrecht. Toate bune şi frumoase. Însă, cicisbeii cu blugi tăiaţi şi scămoşaţi, cu glugi pe cap, cu şuruburi şi paie în nas, nici nu se instalează bine şi, pac, pun de-un chiolhan, aşa, să le arate olandezilor ce tari sunt ei în parcare şi în muşchi şi în micro/encefalele lor de târtani care au studiat bunul simţ la fără frecvenţă şi au fost educaţi de nişte părinţi care trebuiau castraţi înainte de a zămisli asemenea tremurici! dar ce chiolhan, bădie! chiolhan din ăla mamut, ca în Vadul Ungurului, ca în Bădălan, ca în toate locurile din Galaţiul cu negustori cumpliţi, cu oportunişti sadea şi cu oameni de ordine indiferenţi ori complici!... Şi, bineînţeles, chiolhan plin ochi cu băuturi fine şi parafine, ca să-i invidieze olandezii, să-i admire! să demonstreze mârlanii cât de mult şi de bine ştiu ei să se distreze, să fie nonconformişti, să se dea rotunzi când trebuie să fie pătraţi! Hartapalele n-au învăţat niciodată că nu-i bine s-o facă pe deştepţii când sunt proşti, că Olanda nu-i Micro 40!... Şi, desigur, grătarele sfârâie de se umple cu pâclă de friptură oraşul!... Şi, iar desigur, manelele cu bunicul Minune şi cu alţi urlători daci îi determină pe olandezi să se crucească şi să se uite la aceste jigodii ca la nişte săriţi de pe fix sosiţi dintr-o ţară sălbatică, dintr-o ţară ai cărei demnitari nu sunt în stare să rezolve mocirla în care se scaldă aceşti atentatori la liniştea publică, adică la sănătate, aceşti rapalăi care se comportă ca şi cum ar fi singuri în Univers!... Dar, ca din pământ, apar foarte mulţi poliţişti şi opresc din funcţiune această apucătură care, în ţara cu Carpaţi, a devenit simbol naţional!... Desigur, urmează amenzi foarte mari şi avertismente pe măsură!...U ite că se poate, nu?... Stai să vezi!
