Sigur că da! încep să aud textul! şi mi-l repetă! şi mă trezesc! şi ies din reverie! ies din transfigurare! şi intru direct în realitate! în realitatea cu hărmălaie afumată, cu cheflii uitaţi de soartă, de familie, de partid şi de stat! cu cheflii ieftini şi mărunţi, dar şi cu în/setaţi profesionişti şi scumpi şi im/portanţi! cu scăpătaţi şi căpătaţi miluiţi ori fugăriţi de biserici! cu neteziţi de sărăcie, cu hăituiţi de foame, cu alcătuiri dărâmate din cauza intoleranţei la pilule de bun simţ şi la terapie de bibliotecă!... Iată, chiar în dreapta mâinii mele stângi, o masă ocupată numai de masculi!... Iată, chiar în stânga mâinii mele drepte, o masă ocupată numai de femele!... Iată, lângă stâlpul care sprijină crâşma să nu de/cadă în neant, o masă mixtă, ocupată de doi masculi şi de două femele!... Pentru că, într-o asemenea crâşmă, clienţii nu se numesc bărbaţi şi femei, ci masculi şi femele! Nici bărbaţii şi femeile din altfel de locuri şi ipostaze nu demonstrează mult mai mult... dar aici, tată, dar aici, mamă, dar aici, dumnezeule, dar aici, nene... nici Sarsailă nu poate opri supra/estimarea personalităţii, nu poate controla gândul devastat de spectrul gloriei şi al lăcomiei, nu poate şterge şi nici măcar micşora dorinţa de a bălăcări respectul, de a vorbi scabros cu femeile şi despre femei, cu bărbaţii despre bărbaţi, cu femeile despre bărbaţi şi cu bărbaţii despre femei! de a turui şi de a hurui despre fotbal şi şuruburi şi varză şi zgomote şi scandaluri, acestea fiind teme şi subiecte predilecte în contemporaneitatea imediată şi "digitală", în iureşul putred al grotescului, al imundului, al caracterelor infecte şi contagioase!... Şi, printre toate acestea, splendoarea cu părul inelat şi din ce în ce mai lung se străduieşte să zâmbească, să simuleze amabilitatea, să fie atentă cu împăratul şi cu proletarul... şi să mă mai şi soarbă din somnul admirării, întrebându-mă dacă doresc ceva!... Sigur că da! doresc! oare cine n-ar dori ceva de la astfel de cineva?... Sigur că da! mă aşez la o masă brută, o rog să-mi aducă o bere mică şi un coniac mare! îmi aduce, se aşează alături, nu-mi vine să cred!... şi începe să-mi povestească despre omul care a fost în stare să-i răsară o mie şi una de nopţi de iubire!... începe încet şi din depărtare, cam de la o mie şi una de nopţi distanţă de prima noapte dintre cele o mie şi una de nopţi ale lor!... şi se apropie încet şi din perspectiva gândului că a existat posibilitatea să-mi fie Şeherezadă, măcar în ultima noapte dintre cele o mie şi una de nopţi de iubire!... Stai să vezi!
O splendoare printre nouri de fum şi chercheliţi gălăgioşi (II) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
