Sunt onorat să scriu despre Andrada! mai mult, sunt chiar obligat să scriu despre Andrada!...Onorat, pentru că omenimea de vârsta sa (şi nu numai) este ocupată de "games" şi "night club"...însă ea umblă cu sufletul plin de întrebări (dar şi cu mintea plină de răspunsuri) prin raiurile şi prin iadurile Reginei, fără să-i fie teamă că-l tulbură pe rege şi că poate fi condamnată (pe viaţă) la uimire şi admirare: "îmi doresc să mă pot plimba pe cer/ aspir la un ceai cu scoicile din lampa mea/ şi la întunericul - în care să suflu!"...Obligat, fiindcă textele sale nu-s de ici, de colo...ci de prin părţile esenţiale ale poeziei, chiar dacă-s mângâiate şi păzite de ochi începători: "moartea e cruntă, dar pusă sub un radical"...Şi trebuie urgent să le arătăm ipocriţilor şi avansaţilor cum umblă Andrada cu tălpile goale şi cu pletele pline de greieri prin grădinile precare (dar tentante) ale Poeziei, da?...Iată: "pricep acum că suntem multipli/ de unu suprem./ inegali şi eronaţi/ şi totuşi aceiaşi."...Şi trebuie să vadă cicisbeii şi moftangiii (măcar chiorâş, dacă nu au curaj cu toţi ochii) că nu tot jurul lor este sărit de pe fix, că mai sunt încă resurse şi mai este încă entuziasm şi sinceritate pentru fântâni cu gura în jos, cea mai sigură legătură între Cer şi Pământ, da? şi invers, da?...Uite: "şi se vor îndrăgosti pe drum./ plouă cu scântei în ritmul/ păsării cu aripi de scrum."...
Andrada-i elevă la Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri". Andrada-i naturală în ce scrie. Nu falsează. Nu construieşte după scheme, după grafice, după bătătoriri, după timpane, după retine, după vioara întâi. Ştie să speculeze inefabilul, chiar dacă stângăciile (inerente primilor paşi) îi pun cireşe la urechi în mijlocul iernii. Poftim: "fugi, mister neîngropat!/ ascultă sângele cum în cântec/ visează că te va regăsi!// cântă-mi, dar, cerneală!/ aminteşte-mi din viitor/ cum în trecutul lor de smoală/ făceau baie muritori!// urlă, tu, timp, zbiară!/ să se spargă-n nori/ scara de vise ce omoară/ cocorii!"...
Andrada Ciorici trebuie să ştie (şi poate chiar ştie, n-am îndoială) că un premiu pentru poezie sau o pagină cu poezie într-o revistă nu însemnează nici garanţia şi nici demonstraţia unei valori literare, însă reprezintă câteva aripi care ies din apă şi fac exerciţii de zbor pe un drum al cărui capăt se află întotdeauna în partea cealaltă!...În rest, doar vorba poetului Ioanid Romanescu: "Trăiască poezia şi marii visători!"...
