Alintare până la capătul răbdării (dacă Metaforă nu e...)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Spun: sărut mâna (toată noaptea) Alintare...

ş-apoi să vezi prăpăd, prăpăd, prăpăd, prăpăd

când te-o găsi plângând (încet) în buzunare

şi-o să fugim (tocmai Acolo) să-ţi arăt

cum iar porneşte încetarea fără capăt,

cum încetează o sfârşire fără rost

şi cum vin (iarăşi) toate cheile în lacăt

şi cum dau drumul dezlegării la ce-a fost!

Spun: sărut mâna până-n capătul răbdării,

unde am stat, şi-ncă mai stau, şi-ncă aştept,

poate-oi avea un buzunar mai acătării

(mai cald, mai sus, mai abitir, mai lângă piept)

în care tu, para/simpatică figură,

să ai mereu, mereu, mereu alt înţeles...

mergem Acolo (chiar acum) pe scurtătură,

hai să rărim în/depărtările mai des!

Citit 7048 ori Ultima modificare Duminică, 04 August 2013 14:19

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.