Ultimul din titlu-i profesor de desen tehnic. I se spune moş Gheorghiu. Mic de statură şi rău de inimă, i s-a dus vestea-n târg şi la moară. Pe el nu-l interesează dacă am sau nu am legătură cu "disciplina" pe care o conduce şi o "predă" cu o tenacitate demnă de scopuri mult mai înalte decât a şti să desenezi un şurub cu filet pe stânga, să zicem. N-am să-l pricep niciodată de ce-mi bagă popă pe gât când eu vreau şi-mi place preoteasă, de ce trebuie să învăţ să desenez o piuliţă în trei planuri, de ce-i "frumoasă" o roată dinţată făcută cu creionul în plan orizontal, lateral şi vertical. Doar vede că nu se lipeşte de mine nici un piston, nici o şaibă, nici un lagăr, nici un rulment. Doar vede că am alte înclinaţii, alte porniri, alte apucături. Dar, tipicar şi meticulos, hapsânul moş Gheorghiu umblă cu ameninţări. Zice că-mi desface contractul cu şcoala, dacă nu mă pun cu burta pe desenul tehnic. Zice că mă pârăşte la părinţi. Zice multe micul hain. Mie, numai cât aud rostindu-se "desen tehnic", mi se face greaţă, mă apucă sila neurovegetativă, îmi vine să fug din cub, din cerc, din şcoală, din raza de acţiune a acestui moş tehnic, sărit de pe fix cu "disciplina" lui, cu tot... Iată-l, vine să-şi expună argumentele în legătură cu necesitatea desenului tehnic în viaţa de zi cu zi, cu scopul şi rolul bujiilor desenate în dragoste, cu farmecul irezistibil al unei supape în metonimie şi sinecdocă, în epitet şi oximoron!... Iată-l, vine însoţit de doi vlăjgani seci, care-i cară materialul didactic: o valiză enormă, plină cu tot felul de piese metalice plictisite şi sătule de răutatea şi migala moşului încăpăţânat!... Iată-l, vine ţintă la mine şi-mi vede "caricatura" pe coală: un pinion de bicicletă în secţiune... Vai de mama mea! profesorul începe să urle, să-mi răstoarne întuneric pe suflet şi pe viitor! zice că-s cel mai prost desenator din lume, că sunt un ratat definitiv pentru că mi-am bătut joc de pinion! zice că mă pedepseşte! şi chiar o face: mă obligă să desenez (din nou) piesa, dar nu pe masă, ci pe privaz!... (cum pupăza să încapă ditamai coala pe oleacă de prichici?!)... Îmi pune nota doi, chiar dacă mai am doi de doi! şi mă dă exemplu negativ! şi mă propune pentru "Ghimpele" şi "Ariciul"! şi mă bârfeşte peste tot, mai ales în cancelarie!... Sigur că da! Căprioara Neagră mă salvează întotdeauna de sub tirul moşului belicos! Căprioara Neagră îl roagă şi-l determină să nu mă lase corigent fiindcă mi-a ieşit crocodil în loc de roată dinţată, că mi-a ieşit privighetoare în loc de arbore cotit!... Să se hodinească în pace!
Căprioara neagră, literatura română şi piticul hain (IV) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
