Moto: „statuile coboară de pe soclu
şi bat la uşa noastră, desperate…
noi le privim, apatici, prin monoclu,
plângându-şi lunga lor singurătate”
(anonim folk)
Stai mai încet şi dă-te mai încolo...
vreau să te văd cum te-am visat,
să nu mi se pară că te grăbeşti
şi că am ajuns la pomul lăudat!
Desigur, nu cred că te duce gândul
până la limita visului meu,
să afli cum eşti şi ce fel mă doare
îndepărtarea ta de Dumnezeu!
Şi nu cred că vei şti, vreodată,
câtă răbdare a fost până la vis
şi câtă renunţare era să fie
din pasăre în pasăre, din cais în cais!
Am citit undeva că eşti poamă rară
şi chiar pe măsura visului meu...
stai mai încet şi dă-te mai încolo,
cât mai aproape de Dumnezeu!
