Proaspătul mire Neculai îmi povesteşte cu lux de amănunte despre toată introducerea, despre tot cuprinsul şi despre tot sfârşitul fericit al acestei incredibile operaţiuni de salvare. Practic, manevrele specifice în astfel de situaţii-limită nu-s complicate, nu-s multe... însă cer implicare sufletească şi fizică fără rezerve, cer prezenţă de spirit şi fler, profesionalism şi grijă de doctor în medicină, precizie şi tenacitate de doctor criminalist. Sigur, amicul Casanova de pe Frunzei dispune de toate calităţile enumerate mai sus. Şi, peste toate, deţine şi secretele unei puteri de seducţie copleşitoare pentru toată stirpea feminină ademenită şi ademenitoare, de la Eva înspre încoace. Practic, femeii aceleia i se a/pleacă rău la lingurică şi la cel de pe umeri, cum spuneam în ziarul de ieri... şi nu poţi să stai cu mâinile-n sân sau în buzunare sau în jiletcă... nu poţi să fii nesimţit când vezi cum scade şi cum scârţâie de/cadenţa sexului frumos, estetic vorbind, nu? Aşadar, nea Nicolae cel patron, ştiind ce bijuterii, ce opere de artă ies din mâinile amicului Neculai, şi observând scena înduioşătoare, rosteşte sibilinic şi persuasiv, dezinvolt şi profund uman: "Comportă-te, Petrache!"... Desigur, salvatorul îşi balansează puţin designul, îşi roteşte ochii de vultur delicat, simte pulsul metalic şi îngheţat al primejdiei cum perforează văzduhul, dă oleacă privirea peste cap şi peste lume, în semn de invocare a milosteniei şi forţei providenţiale... şi se apucă de treabă. Uite-aşa se apucă, mai ales că a fost pus de atâtea ori în situaţii extreme, când energii telurice chioare se confruntă cu energii celeste oarbe, când unul de Sus şi unul de Jos ţin cu tot dinadinsul să demonstreze că Turnul Babel a fost inaugurat demult şi funcţionează impecabil!... Aşadar, cu mers de bariton sigur şi coerent, Petrache se apropie de femeia-n zvârcolire, îi şi îşi rosteşte câteva cuvinte magice... şi, cu braţe şi palme de maestru pianist, începe s-o frece de sus până jos, de jos până sus, cu frumuseţe şi gingăşie de calul popii, cu ochii plini de admirare şi lacrimi fără cusur!... Toată lumea gustă ceastă scenă tragică în desfăşurare! toată lumea crede că participă la o lecţie de salvare pe viu! toată lumea vrea temă de citit şi de scris pentru acasă!... Sigur că da!... Se scutură borangicurile de pe femeie, se topesc dantelurile-i şi broderiile-i cad! şi-i gata, nou-nouţă, pe avers şi pe revers! Şi, drept mulţumire, dă să-i surâdă lui Petrache! Acesta, statornic şi triumfal, clamează: "Te rog să nu-mi mai zâmbeşti, că-s însurat!"... Stai aşa!
Triumful şi statornicia lui Petrache Neculai (III) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
