Sigur că da! Exact aşa glăsuieşte domnul terapeut specializat în scoateri la liman din ghearele suferinţei şi ale pericolului iminent! Aşa clamează expertul în deochi şi-n a/plecare, Petrache Neculai: "Te rog să nu-mi mai zâmbeşti, că-s însurat!"... Urechilor femeii salvate nu le vine să creadă că este refuzat, că este respins cu atâta violenţă şi sinceritate un zâmbet de mulţumire! Stimabila doamnă reanimată prin frecare asumată şi profund responsabilă n-are, însă, de unde să ştie că parasimpaticul cu păr cenuşiu şi costum de ministru romantic deţine un adevărat arsenal de muniţii şi metode pentru salvarea sexului frumos din situaţii limită, cum aceasta petrecută la Liceul 3! N-are de unde să ştie că regele dansului în astfel de întâlniri răscolitoare a studiat şi studiază metafizica şi transcendentalul, două domenii asemănătoare, diferenţa dintre ele fiind egală cu aceea dintre inscripţie şi emblemă, şi că aplică tot ce învaţă întru scoaterea şi alungarea junghiurilor, demonilor, sticleţilor şi altor "corpuri" străine din alcătuiri doborâte în puseuri ale sensibilităţii şi candorii omeneşti!... Sigur că da!... Iată, salvatorul este asaltat de foarte multe alte curioase, de foarte multe femei încă sănătoase, dar care promit subtil că vor să pice şi ele în mâinile tămăduitoare ale vraciului danubian! Însă, dominat de statornicie şi de fidelitate fără precedent, vindecătorul mecanic parează triumfal: "Vă rog să nu-mi mai zâmbiţi, că-s însurat!"... Iată, nea Culiţă, cum îl strigă şi-l dezmiardă omenirea, ia tramvaiul şi pleacă spre casă, în limitele fireşti ale singurătăţii şi modestiei sale demne de material didactic în orice sală şi aulă, în orice întreprindere de muncit şi de stat!... Iată, stă pe picioare, nu ocupă nici un scaun, chiar dacă-s goale mai mult de jumătate! Aşa-i şede bine şi frumos unui cavaler al prezentului precar, unui idol aproape autorizat, unui campion al condescendenţei terestre şi navale, al fiorului cosmic permanent!... Iată, doamna vatman îl ghiceşte şi-l studiază prin oglinda retrovizoare din cabină, se unge provocator cu ruj (cacofonie care poate sublima comunicarea tacită) şi se pregăteşte să-i zvârle-un fin şi convingător surâs! Însă, intuind intenţiile manipulantei, mister Neculai se grăbeşte spre uşa deschisă a cabinei şi-i trimite inexorabilul aforism: "Te rog să nu-mi mai zâmbeşti, că-s însurat!"... Şi, fâl-fâl, pâş-pâş, fâl-fâl, pâş-pâş, îndrăgitul Zorro de pe Frunzei ajunge în bojdeucă. Îl văd şi-l aud şoptindu-mi romantic şi trist: "Să nu faci ca mine niciodată!"... Sigur că da!
Triumful şi statornicia lui Petrache Neculai (IV) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
