Hard/spiciul broscoiului râios (II)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

CLICK AICI pentru a CITI prima parte

"Fă, suflare animală, adunatu-te-am grămadă

ca să nu mai fie-n iazul ăsta iz de mascaradă...

astăzi stabilim comisii, ne alegem un consiliu,

dăm la vot ştampilă, drepturi, datorii, stindard, sigiliu...

eu propun o karakudă, o plătikă şi-o skrumbie

să constituie şenalul unic spre DemoKraţie...

domnul rac să se ocupe cu avansul înainte;

lipitorile să strângă sânge pentru Preşedinte;

un ciortan să facă valuri mari (cu apă şi nămol)

ca să nu rămână iazul pe uscat, cu fundul gol!...

Opoziţie?... desigur: un obleţ, un somn, o gâscă,

un bizam onest, o biată ploşniţă de lăuruscă!...

restul - mintenaş la treabă, la furat şi la cârpit...

că nu-i vreme de zăbavă, de amor şi de gândit!…

n-avem diguri, nu ne paşte frica lumii celeilalte!...

votul vostru vreau să fie în Unanim(al)itate!”...

Şi abia tăcu broscoiul!... şi ce „oac” şi „zvâr” şi nu se

mai putea de fericire... şi aplauze... şi scuze!...

toţi ungeau lindan pe burta prea/notoriului râios

şi-i sorbeau, din ochi, sudoarea de pe sus şi de pe jos!...

Cam aşa-ncepu mandatul proaspătului peste plauri:

numai scheme personale, vile, capitalozauri,

juni amanţi, june amante, sindrofii... şi dorul lelii

pus în slujba smârcorimii şi în vârful socotelii...

numai greaţă, numai vorbe, doar revanşe şi ambiţii,

să-i iubească fraierimea, hoţomanii, acoliţii...

să-şi favorizeze tagma, şi familia, şi rasa

care-a pus (la gură) lacăt şi ne-a dus (la râpă) casa...

care-a (s)pus fărădelegea de-a fi demn în sărăcie,

pieton fără picioare, moşier fără moşie!...

A trecut o zi, chiar două... balta nici o frunză verde

n-a mai afişat la soare - că Puterea nu se pierde,

are stângul, are dreptul, are totul... să existe

şi s-arate mlăştinimii sănătatea altor... Piste!...

Peste toată abureala, peste toată hărmălaia

de efect, de circumstanţă animală, peste smârc,

peste una, peste alta, peste ăla, peste aia,

apăru (ca o săgeată sprintenă) un cocostârc...

ş-apoi, cât ai zice „peşte”, înghiţi broscoiul tâmp...

şi-au rămas toţi Lemn-Tănase şi pe baltă şi pe câmp!...

Doamne, ce nenorocire-n balta asta belalie!...

(cred că observaţi: Morala poart-aceeaşi Pălărie!)

Citit 612 ori Ultima modificare Miercuri, 20 Ianuarie 2016 14:59

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.