De când te-a părăsit domnul 7,62 şi ai rămas să dai apă la moara Singurătăţii, totul a început să se scrie şi să se descrie, să se deseneze şi să se argumenteze, să se îndemne la Pace şi Iubire, la căutarea Punctului care poate fi Începutul şi Sfârşitul Cercului, adică a Roţii, a Rotundului...adică a Celui bizar şi îngâmfat şi încăpăţânat şi indiferent „fără de care nu se poate”!...Nu?
De când ai rămas cu ochii pironiţi pe Steaua-ţi din ce în ce mai deplasată spre Albastru, şi de când am rămas cu ochii pironiţi pe Steaua-mi din ce în ce mai deplasată spre Roşu, şi de când telefonul celui de Sus sună ocupat la orice oră din zi şi din noapte, realizez Complexitatea banală a Dezechilibrului cestui Jur şi cestui Împrejur caracterizat (în amănunt) prin insolenţă, morgă, stupiditate şi ucidere premeditată!...Nu?
Oricum, deplasându-te spre Albastru şi deplasându-mă spre Roşu, nu avem nici o posibilitate să nu ajungem tocmai în punctul de Plecare, fără să ne întoarcem, exact cum se întâmplă cu Lumina! De fapt, de foarte mult timp, exact de Atunci şi de Acolo, am văzut şi am auzit că distanţa dintre Viaţă şi Moarte este egală cu distanţa dintre libelulă şi calul popii! Nu? Şi că distanţa dintre autentic şi fals este taman distanţa pe care o micşorează ori o lungeşte violonistul, punând între vioară şi arcuş un ne/însemnat sacâz! Da?...
Vino încoace...uite-acolo...fii atentă: vezi cum se zbate Universul în placentă? cum dă din Tot şi din Nimic...şi dă să plece într-o Sămânţă seacă limpede şi rece? vezi cum s-aude Începutul şi cum plânge că nu mai are, însă mă-sa nu-i dă Sânge, şi nu-i dă Spaţiu, nu-i dă Timp, nu-i dă Viteză...parcă ar vrea un Univers fără Adresă?...
Vino încoace...fii atentă...stai aproape: vezi ce departe am ajuns? cum stă să crape Mişcarea-n sine? şi cum Susul se răsteşte la Josul mic şi strâmb şi tâmp, cu Au pe deşte? la Josul care, toată Viaţa, pasămite, a pus la dos şi-n buzunare şi-n firide Tot şi iar tot şi încă tot şi înc-o dată...şi m-a scuipat când i-am descris Nota de Plată?...
Hai...fii atentă...mai încoace, mai încoace: vezi ce frumos merge războiul pentru pace? vezi Mitocanul cum bea Sus cu Mitocana şi duc la groapă Monastiri cu tot cu Ana? vezi cum Înaltul se scurtează pe lungime, se face Punct...iar Josu-mi scuipă în Scânteie?...Hai să plecăm unde nu-i Unde şi nu-i Nimeni!...Gata, ia-ţi Cercul! Eu iau Vaca mea Lactee!...
