Bate vântul frunzele pe vale...
unde mai găsesc iubirii tale
loc de legănare, loc de joacă,
să întindă mâinile, să tacă?...
Îmi aduc aminte... se aude
cum făceam (din clisă) paparude,
cum ploua şi ne strigau afară
flori de câmp şi lemne de vioară!
Aşteptam până răsare luna,
ne dădeam de-a dura totdeauna...
răsărea din ochii tăi de fată -
bată-te norocul, să te bată!
Greierii cântau la drumul mare,
hoţii le furau din buzunare...
(cântecul de greier nu se teme,
căci îl mută toamna-n crizanteme)!
Numai frig şi dor şi lemne ude...
(vara a rămas în paparude)...
ce mai plouă, doamne, ce mai plouă...
şi tu plângi cu mâinile-amândouă!...
Bate vântul frunzele pe vale...
unde să fac loc iubirii tale?...
N-am loc, dar am inimă curată -
bată-te norocul, să te bată!
