1.
Am mai văzut copacul acesta: era plin de păsări! Am mai văzut oamenii aceştia: erau plini de păsare! Am mai văzut trenul acesta: nu era indiferent şi nu trecea ca glonţul prin gări! Am mai văzut femeia aceasta: purta pălărie şi malacof, iar toţi îndrăgostiţii se prăbuşeau fulgeraţi la picioarele ei! Zâmbetul era lege! Încă nu se descoperise Indiferenţa...!... şi abia şapte cercuri crescuseră la tei! Am mai văzut bărbatul acesta: era plin numai şi numai cu ochi albaştri... făcea o fântână, făcea două fântâni... murmura o doină cu patru boi şi un car şi era foarte murdar de muncă şi de pâine pe mâini! Am mai văzut fântâna aceasta: stătea încet lângă salcia grea de cuiburi şi de vrăbii... cerul era liber deasupra şi în apă... oamenii îl scoteau în ciuturi şi îl duceau acasă... şi pricepeau ce trebuie să priceapă! Şi am mai văzut şi copilul acesta... crede că şi el m-a văzut... eram în gara aceea plină cu lacrimi şi moarte... erau păsări fără număr şi păsare... începea toată Plecarea, începea tot indiferentul Departe!... Acum, iată, nu mai văd nici una dintre toate acestea... doar mi le amintesc... şi, din când în când, le mai strig... teiul abia mai înfloreşte sub greutatea cercurilor... şi copilul de atunci abia-abia mai duce acum atâta şi atâta Nimic!
2.
Cu ţaţa Indiferenţa, soră geamănă leită a Nesimţirii, nu m-am însoţit niciunde şi niciodată! Nici la şcoală, nici la moară, nici la gară, nici la joacă, nici la, nici la, nici la... nici măcar în preajma unor întâmplări de stradă, când se impune oleacă de Nepăsare ca scut împotriva marţafoilor de toate sexele şi vârstele şi studiile contemporane! Indiferenţa, în combinaţie cu Şmecheria şi Infatuarea, au dus Noul Galaţi pe o direcţie ireversibilă, în toate nivelele şi nivelurile şi unghiurile, şi de-o manieră greu de catalogat în statistici, greu de comparat la nivel naţional şi mondial! Dacă nu vă vine să credeţi, vă furnizez un exemplu dintre sutele şi miile care inundă (ziua şi noaptea) inima şi sufletul bietului oraş cu Primărie SF şi cu Dunăre tulburată de atâtea poduri şi tunele şi minciuni pre/post electorale! Aşadar, sâmbăta trecută, la ora 6 a. m., huruia toată Zona de la Parfumul Teilor, din cauza unor „melomani” care ascultau „muzică” la o mie de decibeli! Dacă a trecut (şi a trecut!) un automobil cu poliţişti, de ce nu a oprit răgetul cicisbeilor, adică devastarea liniştii publice?... Vedeţi, aşa se străduiesc (şi unii şi alţii) să-şi afişeze şi să-şi probeze Indiferenţa!... Aşa îmi vine să spun: "Alo, domnişoară Primărie SF, de ce se cutremură tot oraşul de Terorişti cu Decibeli de zi şi de noapte, pe bani publici?... Haide, domnişorică Autoritate Publică, te rog frumos, comportă-te şi dă afară Nesimţirea din cetate, că pentru asta te plătim! Da?"...
