Moto: „Tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc, tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal!// Şi mai demult, tot mai demult/ mă tot gătesc de început:/ eram pe unde nici n-am fost,/ ştiu toată moartea pe de rost!” – Iolanda Cremene)
Aud şi văd pe zare: mulţi şi trişti
şi osteniţi s-apropie încoace:
ei sunt, cei aşteptaţi de-atâta timp
ucis în glumă şi-n război şi-n pace!
Ei sunt...pot a le zice „dumnealor”,
pot a le zice „nobili de-altădată”...
pot a vă spune: hai...(acuma, toţi)...
să-ntâmpinăm această cavalcadă!
Zvârliţi uitarea...(încă nu-i târziu
pentru această sfântă întâmplare)...
şi hai să-i aşteptăm, vin toţi...şi vin
cu tot trecutul gloriei călare!
Hai să ieşim: şi eu, şi tu, şi el...
de-acuma să ieşim...(dacă ne pasă)...
cu lacrămi, cu jeratec şi ovăz:
vin caii din istorie, acasă!
