Dumnezei cu pestelcă şi opinci (IV)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Ar fi bine să aflu că sunt? sau ar fi fost bine să aflu că nu sunt? ar fi fost bine să vină tata şi mama să-mi limpezească aşteptările?... Iată, aşadar, alte şi alte întrebări care-mi înteţesc negura şi-mi accelerează dilema! întrebări care mă fac vulnerabil, numai bun de zvârlit în marele depozit al Uitării!... (vezi, Doamne, în loc să caut o ieşire, în loc să fac ceva şi să forţez iţele încurcăturii, eu stau şi mă scufund în retorica asta păguboasă, în acest iureş al melancoliei desuete, al romantismului întârziat! însă, vorba unui medic scriitor de beletristică, stetoscopul scuză mijloacele, nu? ori, vorba unui pierde vară scriitor de madrigale, caleidoscopul scuză mijloacele, nu? sau, şi mai abitir, vorba unui ultrasensibil scriitor de glose pe dealuri, himero/scopul scuză mijloacele, nu? şi, şi mai tare, vorba unui poet român cu dezlegare şi cu poruncă şi cu mare rugăciune de la cel de Sus... dacă pic în ocean, este necesar să dau din mâini şi din picioare, să mă mişc, nu să ridic mâinile şi să mă rog şi să mă închin la Cer, fiindcă mă duc naibii la fund, nu?)... Ehei, ar fi fost nemaipomenit să vină mama! m-aş fi bucurat fireşte, nu? m-aş fi bucurat că-mi deschide, aş fi primit turta ca pe-o ofrandă celestă, m-aş fi uitat ca la odoare, chiar dacă mi-ar fi dat şi o sfântă mamă de bătaie, uite-aşa, să-mi sară toţi greierii şi toţi fluturii din cap, să pun mâna să învăţ şi să aflu unde-i firul acela care mă poate scoate din labirint, nu să mă ocup de rolul filozofiei în ameliorarea raselor de animale, nu să aprofundez psihologia iepurelui în grădina de zarzavat, nu să râd la naştere şi să plâng la moarte, nu?!... Dar... (iarăşi acest "dar" pârdalnic şi pestilenţial, atribut al dilemei, nu?)... cum să mai vină mama, când sărmana s-a dus încolo şi încoace, concomitent şi în acelaşi timp, deodată şi instantaneu, brusc şi fulgerător... (forţez nota în aceeaşi retorică... şi bat şaua, poate pricepe aia, poate pricepe şi vine să-mi dea drumul la dilemă, şi mă duce unde a dus-o şi ăla, nu?)... Sigur că da! a plecat peste tot! a plecat nu să mă aştepte, cum huruie nişte bieţi sergenţi biblici (autodefinire a obedienţilor bisericii)... ci a plecat pentru că a fost murită, a plecat pentru că a fost dusă, a plecat în locul unde poate încăpea oricine, oricum, oricând... unde încap şi eu, adică, nu? adică, pot spune că nici nu a plecat, nu?... Iată, aşadar, cum pot ajunge (fără să plec) unde încape oricine! iată, aşadar, cât de falsă-i această dilemă... şi cum firul Ariadnei poate merge liniştit la frizerie!

Citit 1651 ori Ultima modificare Marți, 09 Mai 2017 15:21

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.