Unul dintre prietenii mei cei mai pricepuţi şi mai receptivi într-ale Inefabilului poetic, parasimpaticul Mitică Filurete, locuieşte într-un Colţ de Rai, aproape de Teatrul Muzical...dar se duce la tuns pe strada Cazărmii! Fiindcă pe Cazărmii locuieşte Culiţă, zis Turturel Perucă, un frizer particular şi amic la cataramă cu prietenul meu, dar şi arhicunoscut păsărar în toată lumea oamenilor şi păsărilor de pe Pământ! Când spun „păsărar”, nu care cumva să credeţi că-i vrun coteţar cu vro câteva pene, vro câteva triluri, vro câteva pliscuri, vro câteva gheare! E-un crescător şi-un iubitor şi-un vânzător şi-un schimbător de cântătoare cum nu s-a mai pomenit vreodată-n toate forţele aeriene păsăreşti! Nu, nu, singur că nu! Ăsta are-n ogradă şi-un grădină, aşezate/organizate ca-n moleculă, zeci şi zeci de cuşti/colivii cu mii şi mii de frumuseţi aripate autohtone şi exotice! Mai mare dragul şi admirarea să priveşti şi să asculţi coruri de papagali, sticleţi, turturele, piţigoi, măcălendri, lire, mătăsari, ciocănitori, mierle...şi alte şi alte mai mari şi mai mici minuni imposibil de explicat prin cuvinte! Inefabil, nu?
Cum ziceam o ţâră mai sus, Mitică Filurete, într-o Duminică, merge la tuns, la Turturel Perucă, pe Cazărmii! Milioane de viersuri l-întâmpină încă din capătul celălalt al străzii! Nici când a fost „dislocat” în jungla vietnameză, într-o tristă şi interesantă documentare despre războiul cu americanii, nu i-a dat Dumnezeu atâta în/cântare şi des/cântare, atâta înfiorare şi năuceală genuină! O adevărată Simfonie de culori şi glăsuiri demonstrative ale Paradisului (încă) Terestru! Un spectacol Fascinant şi gratuit! O înaltă şi totuşi duioasă Solemnitate! Un semn şi un argument că nici păsările Cerului nu mai sunt Libere ca păsările Cerului! Drept pentru care, într-un răgaz când Turturel Perucă s-a grăbit să târguiască o secărică dintr-o prăvălioară situată-n stradela Spătarului, Mitică, prietenul meu care nu suportă Frumuseţea închisă-n mofturi „umane”, a deschis toate cuştile şi toate coliviile...şi, Dumnezeule, să vezi câtă Eliberare şi Libertate s-a întâmplat brusc şi deodată pe strada Cazărmii...în această Lume suprasaturată de obloane, de pereţi şi de gratii...de pizmă şi suspiciune!...Apoi, să-l fi văzut pe Păsărarul cel Frizer cum alerga zvârlindu-şi hainele de pe el, să-şi strige şi să-şi prindă şi să-şi recupereze ceea ce chiar el numea Forţele Aeriene Păsăreşti! Dar nu a mai reuşit Niciodată! A pierit de supărare, cu preţul Libertăţii/Eliberării Mirărilor cu Pene!
