Bolovanii „biciului divin”

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Mărturisesc: am trăit şi trăiesc printre bolovani! Ăştia-s de toate mărimile şi de toate felurile şi de toate naţiile şi de toate categoriile şi de toate culorile şi de toate necesităţile: bolovani de câmp, bolovani de pus pe varză, bolovani de zile mari, bolovani de asalt, bolovani generali, bolovani particulari, bolovani rurali, bolovani orăşeneşti, bolovani de scară...de apartament, de companie, de geaba, de siguranţă, de cancelarie, de birou, de piatră, de pământ, de zgură, de răsărit, de apus, de dragoste...capitalişti, democraţi, fundamentali, comunişti, reflexivi, pasivi, activi, sintactici şi morfologici, de familie, de hailaif, de şleahtă, de aia şi de ailaltă, de exemplu şi de sanchi! Dar toţi bolovanii, absolut toţi, participă la „echilibrarea” Planetei, la menţinerea „tonusului” Terestru, la „personalizarea” unei Ţări, unui Oraş, unui Cartier, unei Mahalale! Nici un bolovan, oricât de mare ori oricât de mic, nu este inutil! Care mai de care se întrebuinţează, se află în treabă, participă la O/Rânduială, chiar dacă rezultatu-i O Devălmăşie! Cred că se vede destul de bine, peste tot, nu? Unii bolovani sunt mai periculoşi decât asteroidul Hidalgo, decât cometa Halley, decât toţi asteroizii dintre Marte şi Jupiter! Şi nu poţi să nu-i observi! N-ai cum să nu te împiedici de „importanţa” dumnealor! Cică foarte mulţi dintre bolovanii/bolizii de origine extraterestră sunt umpluţi cu diamante şi metale preţioase...şi, dacă ar pica vrunul-doi şi pe Rotundul Albastru, ce s-ar mai îmbogăţi Lumea asta, mai ales că ar dispărea toţi bolovanii de pe Pământ! Unora dintre aceştia le dedic alineatul următor!

E frumos prin transilvanii (depărtarea mă ucide)/ un departe mai departe decât oricare departe/ minunat şi-nchis)...moldovo, haide, vino şi deschide,/ mă ucide moldo-dorul, parcă-i botezat de moarte!// E frumos prin transilvanii...însă, iată, peste toată/ prea-sfinţirea lor s-aude cum trosneşte, cum de-scrie/ sânge pe cuvânt, pe apă şi-n văzduh...alt fel de roată/ pe pământuri! ce pământuri! multe, pline cu sicrie!// E frumos prin transilvanii...dar moldova-i mai înaltă,/ mai adâncă în blândeţea care vine de la şcoală,/ care vine de acasă, care vine şi din altă/ mamă-timp şi mamă-vreme, mamă-dor şi catedrală!...// Cine, oare, din moldova...(când a curs în transilvanii/ sânge de topor, de coasă, de cruzime hun-nomadă).../ nu a dat în lacrimi? cine nu sfărâmă bolovanii/ „biciului divin”...cu grijă, cu alt fel de moldo-roată?!//...Nu? Sigur că da!

Citit 590 ori Ultima modificare Joi, 18 Mai 2017 17:15

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.