Sigur că da! Ea este! Sfânta Revelaţia! În alb-negru! Cu toate mânurile întinse şi lungi exact cât drumul de la ea până la mine! Blândă şi serioasă şi surâzătoare cu toate blândeţile şi surâsurile celor care mi-au surâs şi m-au atins cu smerenia şi blândeţea lor vindecătoare!... Şi se apropie, se apropie, se apropie... dar parcă eu mă apropii de ea! Şi, pe tava din palmele sale, văd un Bilet de tren şi o carte de Rugăciuni! Mă roagă să le iau! Cică sunt ale mele! N-am încotro! Mă supun! Şi iată ce mi-i dat să descopăr/aflu după ce Revelaţia intră-n biserică... şi dispare ca şi cum s-ar fi suit la Cer!
Demult... acum, acolo, în grădină,/ atent la TOT, atent şi la NIMIC,/ văz Duhul Mamei şi văz Duhul Tatei,/ îngenunchez cu Sufletul şi zic:/ văzduhul Mamei şi văzduhul Tatei/... (două altare Vii într-un Altar).../ leagănă Psalmi cu Aripi şi adună/ de Scris şi de Citit, să am habar,/ să mă întorc (mai deseori) Acasă,/ cu tot ce am, cu tot ce n-am avut,/ cu ochii mari de Dor şi Admirare,/ cu trenul care (încă) n-a trecut!// Ei mi-au luat bilet pe toată Viaţa,/ loc rezervat la geam, clasa Întâi,/ să-i văd pe deal, cu sapa şi lopata,/ cum desenează ultimul RĂMÂI,/ cum desenează PÂINE pe zăpodii,/ cum sprijină BISERICA din sat,/ să nu se sfarme ziduri şi CREDINŢĂ,/ şi Sfinţii să nu cadă în păcat!.../ şi cum se duc încet (pe) la morminte,/ să ştie Dacă, Unde, Ce şi Cum/ s-a petrecut şi (încă) se petrece/ cu Mort... şi Praf... şi Pulbere... şi Scrum!// Acum... demult, acolo, în ogradă,/ îngenunchez cu Sufletul şi zic:/ daţi-mi Iertare, daţi-mi şi Osândă!.../ îmi pare mică raza la covrig.../ şi Aria Iubirii mi se pare/ puţină, tristă, searbădă, prea-n scurt/ ca să mai cer Lumină de la orbul/ alienat şi strigător la surd!.../ şi Aria Tăcerii se destramă,/ pun Totu-n Carte şi pun Cartea-n plic.../ mă dor genunchii, mă apasă Cerul,/ mă pregătesc de Marele Nimic!// Acolo... în ogradă, în grădină/ cu Tot şi cu Nimic, demult... acum,/ Icoana Mamei şi Icoana Tatei/ stau singure, la margine de drum:/ o Mamă purtătoare de Iubire.../ şi-un Tată purtător de Biruinţi.../ opinci, casâncă, bertă şi pestelcă.../ trudă şi lacrimi fără de arginţi!.../ aceasta-i bătătura părintească:/ Lutul din ce-i şi Lutul din ce-a fost/ Biletul meu înspre Copilărie.../ în rest: pe dinafară, pe de rost...!...// Un dus-întors, o Arie Înaltă,/ Punct Zero (a)sfinţit de buni, ne-buni:/ acesta-i Locul meu de Închinare,/ aceasta-i Cartea mea de Rugăciuni!... (Publicitate: „Sigur că da! Negreşit! Nu?” - Anonim)
