A fost curat, fulgerător/ şi negreşit ca-ntr-o legendă
cu babe cloanţe de cuvânt/ şi cu ne-ncredere absentă,
cu feţi frumoşi, cu zmei urâţi/ şi cu ilene naturale,
cu aer clar şi primitor,/ foşnit prin sfinte mahalale,
cu împăraţi de care vrei,/ cu doamne-ajută, doamne iartă,
cu nunţi la care-am fost să-nvăţ/ ce este arta pentru artă!
Toate s-au stins şi au pierit,/ parcă s-au dus în altă parte,
unde-s numai cuminţi cu minţi/ şi unde-i viaţă fără moarte!
Aici ş-acum e vai ş-amar:/ minciună şi destrăbălare
la râs, la plâns, la spus, la port,/ la somn, la vis...în fiecare
suflet mocneşte un păcat/ şi câte-un diavol stă de pază
să nu se-ntâmple gând curat,/ să nu pătrundă nici o rază
din venerabilul trecut,/ în murdăria cestor bezne,
ca tot ce-i rău să aibă loc,/ să se petreacă mult şi lesne,
ca să rămână chiar nimic/ din ce înseamnă omenime
pe-acest pământ umplut cu snobi,/ făţărnicie şi cruzime!
