Stai mai încet şi dă-te mai încolo! (II)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Sigur că da! Mă uit (şi) la mort cum stă lămurit şi definitiv în copârşeul scump, pe măsura valorii comandantului meu din Armata Română! Neamurile sale, mai mult ori mai puţin proaste, nu agreează prezenţa mea la această ceremonie! Cică ştiu ele că am făcut „mişto” de ţeapănul lor fără suflare, când eram la Giurgiu şi mă ruga să-i „compun” poezii pentru gagică-sa, şi că din cauza scrierilor mele l-ar fi părăsit bogheta dumnealui!...Nu ţin samă de uităturile lor caustice şi nici de pofta lor salivatoare de a mă vedea părăsind evenimentul! Mă apropii să pun un ban pe icoana de pe pieptul viteazului mort! Mi se ridică inima tocmai în gâtlej! Lângă icoană văd două texte pe care mi le-a comandat comandantul, atunci, în toamna anului 1972! Un text pentru viaţa prezumtivei sale mirese şi unul pentru moartea prezumtivului său socru! Iată-le!

Stai mai încet şi dă-te mai încolo! vreau să te văd cum te-am visat!/ să nu mi se pară că te grăbeşti şi că am ajuns la pomul lăudat!// Desigur, nu cred că te duce gândul până la limita visului meu,/ să afli cum eşti şi ce fel mă doare depărtarea ta de Dumnezeu!// Şi nu cred că vei şti, vreodată, câtă răbdare a fost până la vis/ şi câtă renunţare era să fie de la scris la citit şi de la citit la scris!// Chiar am citit undeva că eşti poamă rară, adică nu pe măsura visului meu!/...Stai mai încet şi dă-te mai încolo, cât mai aproape de Dumnezeu!//

Să nu i se pară că lor nu le pasă/ şi toate cuvintele sale că pier,/ mortul se ţine trei zile în casă, apoi se îngroapă cu faţa la cer!...// Un viu în ogradă ciopleşte o cruce,/ – o cruce uşoară, cu braţe subţiri – / ciopleşte atent şi aminte-şi aduce/ de mortul prezent, încuiat în priviri!// Copiii se joacă, privesc înainte,/ prohodul se nalţă din ţărnă, prin foi!.../ un om se înclină, se roagă fierbinte/ la cel mai de sus şi mai bun pentru noi!// Şi dacă se mişcă un ban pe icoană,/ şi dacă-i lunecă mortului mâna-n sicriu,/ este vreme de dus şi timp de pomană,/ şi întotdeauna-i devreme, niciodată târziu!// Căruţa se duce...căruţa se-ntoarce.../ (cineva toarnă lacrimi şi iarbă la boi!)/...Fie-i lumină, hodinească-se în pace!.../ (cineva se tot uită pe drum, înapoi!)...// Să nu i se pară că lor nu le pasă/ şi toate cuvintele sale că pier,/ mortul se ţine trei zile în casă,/ apoi se îngroapă cu faţa la cer!//

[Publicitate: „Despre morţi, numai de bine, chiar dacă au făcut rău!” – (proverb universal)]

Citit 793 ori Ultima modificare Joi, 17 August 2017 18:01

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.