Unde (nu) se ascund Fluturii când Plouă (IV)

Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Literalmente, cum deja am de/scris în desfăşurarea/înfăşurarea rubricii noastre de provocare şi scormonire şi cercetare elegantă, gălăţeanca Marilena Apostu, profesoară documentaristă în Gimnaziul „Sfântul Grigore Teologul” din Galaţi, ştie ce face, ce este şi cum este Poezia...(adicătelea „singurul lucru nejefuit din Univers”, vorba poetului Nichita Stănescu)...şi, mai ales, ştie ce se spune despre Poezie! Şi nu ce se spune pe la colţuri şi prin aşa-zise cărţi cu deştepţi şi critici fără portofoliu! Marilena Apostu ştie că Poezia nu ne umple buzunarele, dar ne face mai buni! Ştie că Poezia însemnează Holocaust! Şi ştie că Poezia NU SE COMPUNE ci  SE DESCOMPUNE! Ştie că Poezia există Oriunde, dar trebuie DESCOPERITĂ! Prin urmare, iată un pur şi simplu exemplu de model, zic eu, forţând semantica puţin! „O altă noapte/ prinde rădăcini/ în palmele bătrânului/ plecat din fotografia aceasta// pe străzi neştiute/ un poem cu plâns de copil/ mă tot caută// singurătatea alăptează/ frica din mine// stau pe marginea unei lacrimi/ şi ascult/ cum lanţurile strigă/ o femeie frumoasă/ pe nume// chiar acum tu intri în casă/ ţinând o iarnă albă în braţe// fericită/ mă furişez sub pleoapa ta stângă/ şi plâng”//...Am citat poemul „stau pe marginea unei lacrimi”...Sigur că da! Se „furişează” cum trebuie şi unde trebuie! Nu?...Chiar aşa! Oare nu cumva ştie să (nu) se ascundă taman Unde (nu) se ascund Fluturii când Plouă? Parol, doamna Marilena Apostu şti că numai SACRIFICIUL poate dura TRUPUL/SUFLETUL Poeziei, cum zice/legiferează/decide Mitul Meşterului Manole! Iată un exemplu „Real!” Iată cum reuşeşte (Gălăţeanca noastră cea de Toate Zilele) să convingă!

„Precum doi fluturi rănile noastre/ s-au regăsit în vina/ de a fi însinguraţi// cheia a ruginit sub lacrimile reci// nu mi-am trădat niciodată umbra/ şi mereu am ştiut/ în câte silabe/ s-ar descompune mâna mea// secundele aleargă desculţe/ prin ploaia de afară// undeva aproape/ încă o femeie este vânată de ziduri// ţipătul ei sparge ora din sâmburi”//...Am citat poemul „precum doi fluturi rănile noastre”! Şi cred că sunteţi pe cale de a vă convinge că Marilena Apostu, şi încă vro doi- trei poeţi de Talia Domniei-sale, ţin oraşul Galaţi în prima Linie/Tranşee a Liricii Universale, adică Acolo unde Viaţa este un Risc şi unde Moartea poartă Sânge de Păpădie...(Aveţi puţintică ne/răbdare!)

Citit 695 ori Ultima modificare Duminică, 24 Septembrie 2017 22:21

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.