Dragă (şi strict necesară) Marie de la Fermecătorie, am foarte mare încredere în laboratoarele tale secrete, în reţetele tale, în imaginaţia ta, în modul tău de a zice „abracadabra” şi „hocus-pocus”! Ultima dată, când m-ai chemat la un ceai şi am vorbit despre Decalog, mi-ai luat glasnicele cu părerile tale despre Actualitate şi cu soluţiile tale Salvatoare! Sigur îţi aminteşti că mă holbam la tine cum numai un sultan se uită la o Şeherezadă! Ce frumos şi prec ...

Te-aştept în odaia cu lacrimi/ din ochii muşcatelor caretânjesc după tine de-atuncea,/ de când le-ai mirat, la plecare,cu mâinile-ntinse spre geamuri,/ spre singura lor mângâiereşi parcă zicând rugăciune/ de linişte şi revedere!Aştept să-mi faci urme prin casă,/ surâsuri şi semne de carte,ochi dulci şi dulceaţă amară,/ aproape din tot ce-i departe...să-mi faci poale-n brâu şi papară/ şi leagăn şi farmec, încalteasă am adormire mai naltă/ şi somn mai adânc dec� ...

Dragă (şi nestemată) Marie de la Jandarmerie, mă grăbesc să te felicit pentru că ai ajuns! Că eşti ajunsă, adică! Ştiu cât de mult ai visat şi ai râvnit şi ai muncit şi ai plâns pe drumul plin cu gropi şi cu bariere şi cu asperităţi şi cu alte pericole şi obstacole ne/prevăzute către clădirea în care se află butoanele Poliţiei Militare! E o mare onoare pentru mine să ştiu că cineva, acolo, sus [ori jos, fiindcă nu pot şti dacă masa şi instrumentele tale de lu ...

Te aştept, nu mai am nimic de făcut în afară de aşteptare, sunt resemnat şi stau şi ascult cum mi se zbate coliva-n piept, nu mai am nici o îndoială şi nu mi se mai pare că pierd sau câştig vro bătălie din războiul etern cu marele cald şi cu marele frig! Te aştept, e linişte şi frumos cum nu a mai fost niciodată pe dealurile şi pe câmpiile acestui război (ne)declarat şi inutil şi gratuit ca un prost care se crede mai deştept şi mai fără de pată decât un deştep ...

În fiecare zi, fără merinde şi veşminte preţioase, merge la capătul celălalt. Stă exact pe marginea lui... şi priveşte în Sine. Nu poartă bijuterii scumpe, dar sunt distincte şi încărcate cu povara sentimentelor viitoare. Poară greieri în păr şi aminteşte frumuseţea clasică elină. Cu fruntea rezemată de genunchi, seamănă cu Crimhilda, făptura care l-a pus pe hunul Atilla în braţele morţii. Foarte rari pe aceste meleaguri, trecătorii o scrutează suspicioşi, unii ...

Nici eu nu am, nici tu nu ai.../ (toţi au de toate, şi nu cântă)...dar ştiu să dau şi ştii să dai/ ton la Cuvânt şi la Cuvântăfiindcă vreau, fiindcă vrei/ să scoatem linişti din vioare,din foaie verde pentru cei/ care-n secunda următoarese pot usca şi pot muri-n/ vacarmuri şi-n degringolade,în "pleacă-ncolo, n-ai amin!",/ în "treci încoace, nu se cadesă fii deasupra, să fii sub.../ doar sclav al gamelor minore...punct la pătrat, pătrat la cub,/ cub des/cântat la Terp ...

Faceţi linişte în tranşee! Vă ordon, faceţi linişte în tranşee! - tună comandantul ciuruit de gloanţe rătăcite, obligat de cuvântul/ ordinul altor şi altor mulţi distinşi comandanţi. Nu vă jucaţi cu duşmanii! Voi sunteţi duşmanii lor! - abia mai răsuflă acelaşi comandant în cădere liberă, sătul de frică, plictisit/ scârbit de târcoalele corbilor diletanţi. Soldaţii se uită între ei, se uită fiecare în raniţa fiecăruia, să caute şi să-şi aducă-aminte ...

Şi uită-te în punctul meu de vedere/ şi vezi dacă poţi rămâne Acolo/ mai sunt câţiva zmei,/ câţiva fii frumoşi şi câteva zâne! Şi zgripţuroaice mai sunt câteva,/ şi chiar balauri mai sunt, şi fata babei, şi fata moşneagului,/ şi capra solemnă, şi lupul cel mărunt! Sigur că da, am păstrat din fiecare,/ şi le dau apă vie, şi le dau lumină - să nu rămână moartea singură,/ din ce în ce mai tristă şi mai puţină! Sigur că da, ce mult vreau să rămâi/ toat� ...

Domnule, în ziarul de ieri nu am reuşit să smulg nici o glasnică din muţenia ta ne/fecundă! Hai, te rog, pronunţă-te măcar pentru azi, că nu se ştie dac-om mai fi-n cel de mâine! Tu poţi fi sigur că ajungi? Nici eu, cât sunt de veşnică, nu ştiu dacă mai ajung, d-apoi tu! Apropo de ajungere, tu ştii că eu, fără tine şi fără alţii ca tine, nu pot ajunge nici măcar în următoarea secundă? Dacă nu ştii, îţi spun eu, acum! Dar, deocamdată, te conjur, spune-mi de ce ...

(!) trece MAMA... trece MAMA cu BISERICA de mână -cred că se îndreaptă-ncolo, cred că se îndreaptă-ncoace -mama-mi zice "măi, copile", iar biserica o-ngână:hai să nevedim, să ţesem numai pânză pentru PACE,pânză ALBĂ CA ZĂPADA care-nseamnă CURĂŢIE,MILOSTIRE şi SMEREALĂ şi LUMINĂ ţie, mie (!)(!) trec... le văd... şi n-am cuvinte să răspund strigării ceste -cea mai straşnică strigare la RĂZBOI, cea mai înaltădin MENIREA OMENIRII, dintre VRERILE CELESTE -DOAMNE, ...