un câmp de luptă cu garoafe negre opreşte şi pietrifică soldaţii - războiul ăsta nu e pentru ei, acest război e pace pentru alţii ei duc în buzunarul de la piept garoafe roşii, care or să vină cu-n glonte mai deştept şi nimerit exact în locul care dă lumină ei au fotografii în buzunare, lângă adresa mamei de acasă - vine un glonte, perforează blând şi rătăcit iubita lor frumoasă sunt un soldat cu arme până-n dinţi, cu poze şi statui în buzunare - eu spun despre ...

Da, sigur că da... Luna stă la răsfoit, stă la citit, stă la privit, stă la aducere-n minte, stă la cheremul celui Veşnic Efemer. Dar stă-n Mişcare, nu stă-n Lene. Nu stă-n dorul leliţei, ca mine. Şi chiar mă fascinează această Stare a Lunii. Chiar bună Stare, pot zice. Pot zice şi pot da filă cu filă, înapoi şi înainte, sus şi jos... mai ales că în haosul/neantul acesta nu există înapoi şi înainte, sus şi jos, dreapta şi stânga, încolo şi încoace... după cu ...

cămaşa ta-i ţesută din cămaşa pe care mi-a urzit-o mama când cocea iubiri şi turte pe o plită, la marginea războiului, plângând că nu mai are nici măcar o clipă pe care să o toarcă din fuior, s-o facă ghem şi s-o alcătuiască - aşa, ca pe o pâine în cuptor ş-apoi - rupând-o simplu, într-o mie şi una de bucăţi, s-o dea la toţi - şi să mâncăm şi s-ascultăm războiul şi glasul ei: „nu ştii, dacă nu poţi, nu poţi, dacă nu ştii - dă-ţi şi cămaşa, şi ...

Da...se face seară. Se face sâmbătă seară. Văd seara. Vine dinspre răsărit. Da, dinspre răsărit vine, nu dinspre apus, cum am crezut până mi-a spus mama. Iat-o, ce frumoasă şi elegantă vine pe cărarea care, şi ea, vine tot dinspre răsărit, dinspre via bunicii Maria, dinspre imaşul Mesâlea, ca o palmă închisă mai mult de jumătate, aproape ca un pumn de uriaş blând, molcom, ademenitor, chemător la ţurcă, la poarcă, la "de-a scăparea", la fugă, la somn, la sfârleaz ...

vino, draga mea suveică!/ – te blestem, dacă nu vii: veci să-ţi cadă luna-n teică/ şi iubirea-n păpădii când mai mergi şi tu la apă,/ să te răcoreşti un pic, la picioare...şi să-nceapă/ Dorul Marelui Nimic !!!   vino, draga mea suveică!/ – toate cele mi se frâng sub cămaşa mea de neică,/ de naiv, de gol, de stâng: eu am pus războiu-n poartă/ – un război şi sfânt şi drept – vino, arta pentru artă-mi/ ţese de colivă-n piept !!!   vino, draga mea s ...

"La toamnă, după ce nu mai dă lapte, o duc la iarmaroc şi-o fac parale. Nu mai face nici doi bani. Poate scot măcar de-un rachiu!"...Nu, nu-mi pot smulge vorbele astea din urechi! Vorbele astea mă cotrobăiesc peste tot, prin toată dimensiunea anatomiei mele precare, prin toată alcătuirea mea parcă nepotrivită pentru sensul cuvintelor lui tata despre blânda şi bătrâna noastră lăptăreasă! Îmi vine să-l rog pe tata s-o mai lase măcar un an! Îmi vine să mă închin la ceruri ...

din ce în ce mai singur,poetul alunecă în braţele nopţii şi se înveleşte cu manuscrise din ce în ce mai singur,poetul se visează îmbrăcat cu hainele de mire al memoriei din ce în ce mai singur,poetul încetineşte pasul şi caută convorbiri literare cu morţii din ce în ce mai singur,poetul vede cum i se lasă întuneric, din ce în ce mai întuneric poetul se suie pe scara de incendiu,coboară pe rug şi strigă să se facă lumină, lumină, lumină ...

au dat salcâmii în mugur, Marie !!! – oare să cred că a venit primăvara? oare-i dezlegare la fluturi şi chemare la rătăcire prin liniştile şi prin adâncimile vioarei ???   au dat salcâmii în frunză, Marie !!! – una câte una, vioarele se urcă şi coboară să-şi aşeze glasurile: cică vor să înceapă primul concert pentru rochia de seară !!!   au dat salcâmii în floare, Marie !!! – fructele caută loc printre vioare şi fluturi, să asculte şi să crească ...

Da, iese mama din casă...cu o carte-n mână. Şi eu, naivul, mă bucuram că am să aud clinchet de monede, zornăit de bănuţi pentru film!...Însă, fir-ar să fie de "însă", nici de data asta n-am noroc! Iar am să mă smiorcăi şi iar am să mă înfurii prin dosul gardului, după clopotul de sfârşit de vecernie, când am să-i văd şi am să-i aud pe-alde Victor şi pe-alde Maria şi pe-alde alţii cum trec veseli şi râzând spre Căminul Cultural!...Şi, când am să aud, la noa ...

Intru-n ogradă şi trântesc mohorul lângă iesle. Şi nu cred că i-i de-ajuns celei dreptunghiulare cu lapte. Mă mai duc o dată. Mă mai întorc o dată. Gata, nu mă mai duc...poate să-i crape bârdanul de foame! M-am săturat! O să vină mama de la prăşit răsărită, o să vadă ce şi cum, o să-mi dea o chelfăneală corectă, dar nici nu mă mai duc după mohor! Ce, vaca-i mai importantă ca mine? De-ar da lupu-n ea, să scap o dată de corvoada asta! La urma urmei, cât lapte m� ...