nimic nu ştiu - ce să învăţ, dacă-s trecutla nepăsare cu făptaş necunoscut?nu am fost surd, nu am fost chior,/ n-am stat cu cei care nu vorsă mă priceapă cum, de ce, cât (n)-am pierdut (!)a fost devreme? când a fost? de ce nu ştiu? -nu-mi amintesc dacă a fost măcar târziu,dacă a fost ce va fi fost/ chiar fără haz şi fără rostsă-nvăţ ce (nu)-s şi ce (n)-oi fi din tată-n fiu (!)nimic nu ştiu - de ce şi cât şi cum să catşi iertăciune şi osândă la păcat?mă pe ...

Gata, un pas... numai un pas mă desparte de splendoarea cu irisuri căprui, îndreptaţi spre asfinţit! Mi se pare că-n clipa asta n-o să mai am timp să mă pregătesc pentru întâlnire/ descoperire! Mi se pare că nu sunt suficient de pregătit (şi gătit) să întâmpin/ suport imprevizibilul, chiar dacă în toată abandonarea mea pe pământ, până acum, nu mi-a plăcut altceva mai mult decât surpriza şi necunoscutul! Până într-atât m-a ispitit "surprinderea" şi m-a ademenit " ...

bună dimineaţa, frumoasă ROABĂ a lui DUMNEZEU - de mii şi mii de ani îţi osteneşti visul şi trupul şi sufletul prin ETERNITATE, dar nimeni nu întreabă dacă ţi-i greu printre cele sfinte şi printre cele lumeşti, dacă inima ta răbdătoare mai poate duce sângele ne/norocirii până departe, din ce în ce mai rece şi mai departe bună ziua, bună seara, frumoasă ROABĂ a lui DUMNEZEU - să ştii că am foarte multă VREMELNICIE numai bună şi minunată pentru alcătuirea ta exe ...

Fiindcă trebuie să plec la gară, să prind trenul de şase şi cinci, spre Galaţi! De asta mă trezesc! Şi ce vis cu fata pe marginea cărării, cu fata care mă roagă să-i scriu pe ochi despre linia vieţii şi despre linia iubirii!... Sigur că da! Mă trezesc şi plec! Şi, iată, sunt foarte-foarte aproape de fata care stă "puica" şi se uită peste pădurea "Sărata"! Da, ea este! Acea din vis! Care venea de la trenul de la trenul de două şi-un sfert, dinspre Galaţi! Şi care m-a ...

? oare cine bate vântul? oare cine trece viaţa ? ? cine osteneşte ceasul? cine mută dealu-n vale ? ? cine rugineşte lanţul? cine putrezeşte crucea ? ? cine-s gândurile mele? cine-s visurile tale ? ? cine taie, şi nu vinde? cine cântă, şi nu joacă ? ? cine pregăteşte cina? cine se repede-n toacă ? ? cine fură, şi nu-l prinde? cine are, deşi n-are ? ? cine tace când i-i sete şi bea luna din căldare ? ? cine face apă rece? cine face apă caldă ? ? cine învârteşte-n pururi ...

Am cunoscut-o pe marginea cărării spre gară. Era într-o dimineaţă, la ora când înrourarea încă mai păstrează acordurile ostenite ale privighetoarei, când aceste rotunduri de apă sfinţită cu bătaia lunii îmi arată-n oglindele lor cum ţăranii pământului se duc să îngrijească pământul ţăranilor, cum "fiecare început ascunde o continuare"... [bine zisa şi bine scrisa poetului Ioanid Romanescu, ieşeanul care a pecetluit impecabil (şi violent) cursul vieţii şi al mo ...

o văd în cădere, numai în cădere o văd - în rest, toată viaţa, ca şi cum n-ar fi, ca şi cum n-aş avea ochi pentru înainte şi îndărăt, iar ea, ca şi cum n-ar avea noapte şi zi din când în când - să nu mi se pară că nu-s pe acest frumos şi trist şi nalt şi adânc rotund - glasul matern mă roagă să mă uit în sus şi s-o văd şi să-mi re/dau samă cât pot fi de mărunt şi mă uit, şi mă uit - şi numai în cădere mă vede şi mă apucă de mâini şi mă ridic ...

Bocetul se stinge. Maria se aprinde. Sau aşa mi se pare mie. Nu, nu mi se pare. Fiindcă n-o mai văd în carne şi oase, cel puţin. Văd numai o lumină. O lumină în forma ei. O lumină cu margini de Marie. Cu inimă de Marie. Cu suflet de Marie. O lumină cum nu am mai văzut niciodată. O altfel de lumină, pot spune. De fapt, pot spune că nimic nu mai văd pe partea ei şi nimic nu mai are decât consistenţă fotonică. Totul "apare" şi "stă" aşa, ca şi cum acest tot ar fi suspenda ...

MOTO:"ringul de dans al morţii/ se află chiar în centrul de greutate al poeziei/ pe care dumneavoastră mi-o dictaţi continuu/ şi continuu mi-o cereţi înapoi/ pentru curăţenie şi reparaţii/ pentru încă o reanimare/ şi încă o reanimare/ până când capătul de sprijin se va muta sub linia mărginirii/ dezechilibrul devenind/ astfel/ indiferent/ adică egal cu toată nemurirea/ din orice punct de orbire/ şi din orice punct de vedere" - [Iolanda Cremene]mă sui să şterg LUMINA d ...

Da... începem trecerea, Marea Trecere. Eu trec pe partea cealaltă cu tot cu partea asta. Ea trece pe partea asta cu tot cu partea cealaltă. Cu tot cu vaci şi cu tot cu viţei. Cu tot cu cer şi cu tot cu pământ. Cu tot cu duh şi cu tot cu văzduh. Cu tot cu păsărime. Cu tot cu Tată şi cu tot cu Fiu. Cu tot ce-a fost şi este Ne/Cunoscut. La jumătatea Trecerii, ne oprim nas în nas şi ochi în ochi, gând în gând, suflet în suflet, sunt în este şi este-n sunt. Şi Maria mă roag ...