vă rog să pregătiţi ghilotina – să fie foarte bine ascuţită fiindcă nu vreau să vă faceţi de râs în faţa lumii care aşteaptă fericită şi nici dumneavoastră nu cred că vreţi s-o doară, cred că vreţi să aibă parte de o decapitare perfectă – văd că sunteţi nişte monumente ale milei şi aţi promis că n-o trageţi pe sfoară şi n-o batjocoriţi ca pe o insectă în plasa unui paing sadic şi somnoros – vă rog foarte frumos, vă rog foarte frumos !!! vă rog ...

O tulesc, sigur că da! Că, altfel, primesc sfărmări de la mama! Educative! Vorba aia: dacă educaţie nu e, nimic nu e! Nimic, nimic! Nici mulţumire, nici respect, nici credinţă, nici smerenie, nici onoare! Să calc pe cuvântul mamei? nici gând, nici vis! d-apoi vorbă, d-apoi faptă! Aici şi acum, "pe-un picior de plai şi pe-o gură de rai", nu se amestecă niciodată una cu alta şi nu se pune nicicând problema cârdăşiei la rău! Numai la bine se poate intra-n cârd! Sunt şi di ...

prin gardul straşnic holburi des cresc şi se ridicăsă mai audă păsări, să mai atingă cer –sunt păsări mai puţine, mai rare şi mai goale,ceru-i mai sus, mai veşted, mai mic în 2/pi/r !!!sunt albe, mov şi-albastre – buimace şi naive,s-agaţă printre fiare, printre târtani şi praf,tuşesc, îşi plâng pe rochii – surd, împrejurul cântăla disperatometru, la disperatograf !!!tot jurul dă din coadă, hulpav, bate din palme,slăveşte prăbuşirea, cruzimea, face hazşi s ...

Şi tai, şi tai...că s-a făcut mohorul. Se face şi păpuşoiul. Că-i bine semănat şi-i bine prăşit. Mohoru-i rar, dar înalt. Şi lăsat special să crească. Fiindcă are o grămadă de animale nea Gică Mihai. Adun mohor din tarlaua lui, nu dintr-a noastră. A noastră n-are nici un fir de buruiană. Pe toate le-a prăşit biata mama. Că-i place să nu facă treabă de mântuială, ca alţii. Tai mohor şi nu cred că se supără nea Gică. Poate nu mă prinde. Şi, dacă mă găseş ...

cred c-a trecut – încă-i mai simt sărutul, încă mai gust din veşnicia sa, nu-mi pare rău că n-a rămas la mine – e-a tuturor, ea nu-i numai a mea   cred c-a trecut – nu ştiu unde se duce-n rochia-i lungă, fără de sfârşit, încă-i mai simt eternitatea mică – suflet şi trup de înger invalid   cred c-a trecut – lumină şi-ntuneric, lumină şi-ntuneric – vrei/nu vrei – eu – vreau/nu vreau – chiar dacă nu mai este, mă simt înfăşurat în miezul ei & ...

Nu-i mai bine să stau pe malul sau pe fundul Râpii celei Mari? Pe malul prăpăstiei, cu ochii spre teiul uriaş din Dealul Ciorii, pot descoperi multe, mult mai multe decât în cărţile lui Costică Boza, cred. Pot să descopăr, de pildă, că dealul se "lasă" încet-încet, însă nu găsesc explicaţie. Şi cum să intre dealul în pământ, aşa, fără ca valea să iese din pământ? Unde încape ditamai dealul? Iar valea, dacă iese, unde se aşează? Oare-i posibil să urce şi să ...

şi tot mănânc şi tot mănânc ETERNITATE - plătesc tribut - cu viaţa - cestei lăcomii - şi uite-aşa mă-ndepărtez de PRIMA moarte şi merg spre-a DOUA - să mă satur - printre VII !!! nu mă opresc, nu vreau să supăr depărtarea, doar şchiopătez şi mă întreb din când în când: dacă iau PRIMA şi o scad din URMĂTOAREA, nu îmi dă REST această viaţă de PĂMÂNT ??? or, dac-o iau şi o adaug la cealaltă, ce-mi dă? nu-mi dă ce n-am mâncat, însă mănânc ??? şi viaţa ...

N-am de ales. Nu pot să-i spun mamei că n-am chef. E sâmbătă. Mă duc să aduc mohor la vacă. Pentru că mâine se face duminică... şi n-are cine s-o pască. Stă acasă, la iesle, legată, cu tot cu viţel. Legat. Şi el. Să nu mai golească vaca. Iar eu trebuie să merg la biblioteca din Rădeşti. Bibliotecă mare, comunală. Mii şi mii de cărţi. Cu bibliotecar tânăr şi deştept. Îi zice Costică Boza. Ne întreabă pe fiecare ce cărţi vrem să citim, ne recomandă volume cu ...

n-am fost aici şi nici acum nu sunt/ - sunt numai o ne/trebnică părere/ de/spre de ce şi de/spre cum m-ascund/ în punctul/unghiul tău de re/vedere// este frumos, este urât - nu ştiu/ decât că tu poţi să mi-aduci n-aminte/ cum să răsar devreme din târziu,/ să nu rămâi cumva fără cuvinte// eu chiar acum, aici, încerc să ies/ din tot ce (nu) se vrea şi (nu) se ştie/ - silabisesc liturgic şi ades/ dreptul la râs, la plâns, la poezie// eu chiar acum, aicea, nu mă rog/ dec� ...

Da... nu eşti nici prea mic pentru a nu înţelege ce vreau să-ţi spun, însă nu eşti nici prea mare pentru a te face că ştii tot şi că nu-ţi mai trebuie nimic! Ai vroit o dată, pe „Lacuri”, la prăşit păpuşoi, să te smiorcăi şi să suspini cum că-i prea greu pentru tine să pricepi rostul muncii, dar ai văzut cât de repede te-am lămurit, da? Şi ai văzut ce fel de bine dirijai sapa prin plante şi nu mai tăiai mămăliga-n loc să tai volbura, da?... Da... ştiu că t ...