Ion Zimbru

Ion Zimbru

Femur de fazan ÅŸi borÅŸ cu fasole (I)

Luni, 20 August 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sub vecinul de la etajul unu stă vecina de la etajul zero. Eu stau la etajul unu fără un sfert. El este un deştept foarte bine pregătit. Dar şi ea este o deşteaptă foarte bine instruită. Amândoi sunt nişte romantici incorigibili. Fiindcă stau între etajele lor (aproximativ) ei comunică prin mine. Sunt poştaşul lor, adică. Le car bileţelele de dragoste şi chiar administrative. El iese, îmi dă hârtia împăturită exact, dată cu parfum de levănţică, şi mă roagă s-o duc ...

Între timp, chiar şi timpul rămâne în urmă

Sâmbătă, 18 August 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Åži niciodată nu sunt mai singur ca acum, în pădurea asta supărată ÅŸi nebună! ciocârliile se înalţă ÅŸi cad ca niÅŸte echere de lemn! macii aleargă cu grâul în spinare, spre încă necunoscuta gură de rai! luna îmi pare craniul unei bestii!...(o, Faust, ce sublimă rătăcire de-o clipă!)...Iată, ideile umblă cu mâinile goale, iar idioÅ£ii umblă înarmaÅ£i până dincolo de dinÅ£i!...(ce viclenie o mai fi ÅŸi asta, după ce au asfinÅ£it toate Sfintele noastre Treimi în artÄ ...

O naştere verticală şi o pasăre umplută cu mister

Vineri, 17 August 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Prima dată, îmi este dor până la şapte şi-un sfert! după care, alerg la mormântul lui Rimbaud să-i cer un cuvânt (pentru tine) împuşcat în genunchi! altfel, nu mi se supune! altfel, nu-mi răspunde la comenzi! apoi, adorm la umbra smochinului...şi visez o femeie născând vertical o piatră/ de/ colţ lovitoare în moalele capului meu plin cu iluzii!... Brusc, mă trezeşte un cioclu cu lopata pentru onor înainte de şapte şi-un sfert...şi-mi citeşte (după amiază) o cerere de ...

Şi-a luat umbra şi a plecat să şi-o piardă (ultima scrisoare a tânărului găsit sinucis în lanul de porumb)

Joi, 16 August 2012 06:00 | Publicat în Divina Tragedia
Întorc privirea şi văd o voce de floare de toamnă, crizantemătoare, diafană şi alergând: ea nu mai locuieşte cu mine! ea şi-a luat umbra pe care ai mângâiat-o cu lăcomie şi a plecat să şi-o piardă! ea m-a lăsat singură şi să te caut cu brutalitate, fiindcă îi mărturiseai (într-un poem antum) că inima de acum n-o să-ţi ajungă până atunci!... Stau încet pe diametrul fântânii şi aud un trup de floare de toamnă, un trup de vioară tremurând: ea nu mai locuieşte ...

Teza de doctorat a domnului care a iubit-o foarte mult pe doamna 13

Miercuri, 15 August 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
PoÅŸta română se osteneÅŸte să-mi care (aproape zilnic) o sumedenie de plicuri cu tot felul de scrisori, care mai de care mai bizare, formidabile, agramate, delirante, stupide, pure ÅŸi simple, neverosimile, mincinoase, erotice, minunate, parfumate, hâţânate, dezacordate, persuasive, lungi, scurte, hilare, democratice, politice, cosmice, ditirambice, mizerabile, ademenitoare...Printre acestea, iată ÅŸi teza de doctorat a domnului care a iubit-o foarte mult pe doamna 13, lucrare intitulatÄ ...

Sunt iarbă până unde a ostenit lumina

Marți, 14 August 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
  Åži, cum povesteam în ziarul de alaltăieri, criminaliÅŸtii l-au desfăcut bucată cu bucată pe băiatul de douăzeci de ani. L-au desfăcut acolo, în lanul de păpuÅŸoi, că nu exista nici o suspiciune în legătură cu motivele decesului: sinucidere...ÅŸi gata! ce mai tura-vura! ce mai atâta zarvă pentru un balaur nebun! ce mai atâta osteneală cu căratul în laborator!... AÅŸadar, cum spuneam, i-au citit retinele....apoi, medicul legist ÅŸi executor al necropsiei (care citise C ...

Nişte păianjeni încremeniţi şi blânzi de mirare

Luni, 13 August 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
  Tânărul găsit mort în păpuÅŸoi (despre care am scris în ziarul precedent) avea un obicei foarte ciudat, cel puÅ£in pentru consătenii săi, ÅŸi nu numai. ToÅ£i oamenii se (cam) fereau de el, deÅŸi îi răspundeau la bineÅ£e. Tânărul trecea foarte respectuos pe drumul satului (sat scurt ÅŸi cuprinzător, cu un singur drum ÅŸi cu trei fântâni), nu scuipa, nu urla, nu suduia, nu căuta gâlceavă, nu-ÅŸi dorea ce ÅŸtia că nu poate să aibă, chiar dacă era suspectat că umblă n ...

La trei ÅŸchioape de mort

Sâmbătă, 11 August 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
L-au găsit mort în păpuşoi, la vreo treisprezece azvârlituri de băţ distanţă de casă, pe tarlaua căreia localnicii îi spun Andruş. L-au descoperit nişte oameni de câmp, prăşitori din tată-n fiu, harnici şi liniştiţi, pâinea (dar şi mămăliga) lui Dumnezeu, cum se zice în spaţiul născător de veşnicie, de mioare şi câini. Gospodarii s-au crucit oleacă şi au alergat (cu aleasă şi sinceră calmitate) la postul cu jandarmi. Ăştia (şi mai calmi) au alergat în pă ...

Precizie şi randament la locul de muncă

Vineri, 10 August 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
În ultima vreme (cam din decembrie '89, încoace) m-am specializat în omorât muşte. Adică, sunt un fel de ucigaş pe veresie, un fel de pierde-vară care practică mucucidul. Această activitate este foarte frumoasă, persuasivă pentru lumea înconjurătoare invadată de muşte, cere tact şi preciziune moleculară, randament optim, atenţie distributivă, apetit irepresibil şi sinceritate la locul de muncă. Desigur, consider că beneficiarii substantivelor bâzâitoare cunosc foarte bin ...

Cât pe ce să mi se pară că mi s-a părut...

Joi, 09 August 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Şi mă ia mama la rost! şi mă ia mama la trei păzeşte! şi mă ia mama la doamne ajută! şi mă ia mama la pune mâna pe carte! şi mă ia mama la fii cuminte! şi mă ia mama la du-te cu vaca! şi ce bine mă fugăreşte mama la Costică Boza, bibliotecarul! şi ce frumos îmi şopteşte mama: te belesc şi-ţi pun pielea pe gard, dacă nu...!... Dacă nu "ce"? cum, adică? doar fac de toate, nu? cotrobăi fiecare copac, fiecare tufar, fiecare râpă... în căutarea mult râvnitelor cuib ...
Pagina 692 din 751