Tunelul timpului mă obsedează! şi mai ştiu, domnule doctor, că viaţa fără abuzuri este searbădă, flască şi penetrabilă ca o mămăligă! şi mai ştiu că longevitatea nu mai ţine de Sofocle sau Euripide, nu mai ascultă de proverbul "ce ţi-i scris, pe frunte ţi-i pus!"...Dar nu mai ştiu, domnule doctor, de ce Arhimede a fost ucis când a rugat/strigat "noli turbare circulos meos!", de ce Eminescu nu a murit la un spital de sănătoşi, de ce salonul în care s-a prăpădit Nich ...

Tunelul timpului mă obsedează, domnule doctor!... Inima?... o mai aud şi acum, dar nu pot măsura tensiunea ghimpată, care se înghesuie în artere, ca muritorii şi nemuritorii în mijloacele de transport!... (mai târziu, a venit femeie/sepia... şi mi-a lăsat, drept suvenir, un ocean de cerneală şi o imagine în alb şi negru, halucinantă!)... Apoi, direct proporţional cu mofturile "dregătorilor" de peste tot şi de aiurea, şi invers proporţional cu scăfârlia mea şi cu temperam ...

Domnule doctor, tunelul timpului mă obsedează. Desigur, ştiţi că sunt "amendat" pentru încălcarea regulilor de circulaţie prin acest tunel infinit. Este o "contravenţie" neconvertibilă în bani. Drept urmare, cauţiunea nu figurează în Constituţia lui Asklepios. Execut "pedeapsa" în salonul-închisoare şi sunt tratat ca un "deţinut" politicos, într-un regim democrat cu sare, fără regim alimentar. Mănânc lapte comun din punct de vedere gramatical, fără să ştiu sigur dacă ...

Sunt pe coclauri, într-un sat din Vaslui, la o înmormântare. Trebuie să vină popa. Unii îl aşteaptă mai repede. Alţii îl aşteaptă mai încet. Unii dau telefoane în ceruri. Alţii dau telefoane în pământ. Unii se uită la ceas. Alţii nu se uită la ceas. Tristeţile circulă la deal şi la vale, se întâlnesc, tac, lăcrămează, surâd cu smerenie, şoptesc vorbe bune sau vorbe în vânt. Trei câini mă latră vehement. Le sunt străin. Şi le zic aproape tare: staţi linişti ...

Vacarmul greierilor lângă moara de vânt uitată de vânt seamănă cu deznădăjduirea fântânii fără apă. Însetaţii şi blestemaţii de muzică săvârşesc ritualul împăcării până la capăt, zvârcolindu-se prin poezie, ca prin iubire... Şi se uită de sete, si se uită de vioară, şi nu se mai uită nimeni!... Mai degrabă, ar veni cineva, un altcineva, din ce în ce mai verde şi din ce în ce mai subţire, cu nuia de alun, şi cu mâini ca o roată dinţată şi albă, ca s ...

Linia dreaptă este o curbă a cărei rază se naşte în lumânarea ochiului de lup şi aleargă toată viaţa spre marginea infinitului ascuns, răvăşit şi răsturnat la sânul iubitei, vreme în care un fel de foc singur, privit prin fereastră de catedrală jefuită, mângâie disperarea apei niciodată înotată de lebădă, niciodată oglindătoare pentru floarea-soarelui exilată în spatele Lunii!... Toamna... (când Maria ocroteşte pădurile şi porneşte sângele în crizanteme; n ...

A murit Chibrit. Despre Chibrit au scris mulţi ziarişti. Ziarişti şcoliţi în amfiteatrele Ochiului de Sfinx, nu scribi de apă dulce, aflători în treabă la ordinea zilei. Chibrit era (până mai ieri) un fel de rege al "trăgătorilor din pungă", un soi persuasiv de "om al străzii", un autentic "guru al aurolacilor" rătăciţi în punctul unde Frunzei se loveşte de Brăilei, un "împătimit al prenadezului"... o arătare ciudată din Chiraftei, dar obsedată de "viaţa în deplină ...

Când vreun cineva îl goleşte de linişte, nea Costică se refulează citind poezie universală. Când vreun alt cineva îl umple cu draci, se defulează citind poezie universală, dar şi scriind. Iată, de pildă, "Gardul de lângă drum" (o parodie sarcastică, după "Mărul de lângă drum"... al lui Beniuc, desigur)... "Sunt gard de lângă drum, şi fără măr;/ la mine-n şipci ascund un adevăr:/ săteanule, ia fără nici o frică/ şi fă-mă foc de cald şi mămăligă!// Când se ...

N-am mai vorbit de mult despre Lumină. Am zis întotdeauna că Lumina poate trece neobservată, mai ales că nu face rău nimănui. Şi au fost ani şi ani de Lumină. Şi au fost ani şi ani de zile şi nopţi în care Lumina ochilor Mamei a stat de veghe în sufletele şi în privirea noastră, pe drumurile şi pe cărările drepte sau strâmbe ale mergerii noastre spre liman. Şi au fost ani şi ani de greutăţi şi necazuri, dar ştiam că undeva, acolo, adică aici, se petrece o Lumină c ...

Nea Costică lucrează pe o cabină de comandă. Asta-i o coşmelie suspendată cam la jumătatea înălţimii dintre pardoseala şi acoperişul halei. Lucrează tare, mult şi vehement. Adică, mai bine zis, manipulează nişte măciuci (li se spune controlere), care măciuci induc o stare de excitaţie electrică şi creează forţă suficientă pentru a mişca nişte utilaje enorme şi mult mai grele decât crucea bietului Mântuitor. Lucrează şi înjură. Înjură printre dinţi. Că nu po ...