(!) te-aştept în odaia cu lacrimi/ din ochii muşcatelor care
tânjesc după tine, de-atuncea,/ de când le-ai mirat la plecare,
cu mâinile-ntinse spre geamuri,/ spre ultima lor mângâiere
şi parcă zicând rugăciune/ de linişte şi revedere (!)
(!) aştept să-mi faci urme prin casă,/ surâsuri şi semne de carte,
ochi dulci şi dulceaţă amară,/ aproape din tot ce-i departe (!)
(!) să-mi faci poale-m brâu şi papară/ şi farmec şi leagăn, încaltea
să am adormire mai naltă/ şi somn mai adânc decât moartea (!)
(!) să-mi mângâi oleacă mâhnirea/ cu şoaptele tale trecute
prin floare de tei şi prin rouă/ de nu-mă-uita tocmai unde (!)
(!) te-aştept în odaia cu lacrimi/ mai grele, mai verzi, mai uscate,
să vezi ce-nsemnează această/ netrebnică singurătate (!)
Odaia cu Lacrimi (dosarele Z) Scris de Ion Zimbru
