sunt copac în mijlocul furtunii/ şi strig plin cu păsări către cer
doamne dumnezeule mă iartă/ dacă până mâine am să pier
cred că-n noaptea asta se termină/ zilele pe care mi le-ai dat
sunt bătrân dar cuiburile-s pline/ cu-nceputuri gata de cântat
simt că mi se smulge rădăcina/ crengile cum toate mi se frâng
vântu-mi intră-n inimă şi-mi taie/ răsuflarea de salcâm nătâng
nimenea nu trece să mă vadă/ nimenea n-aude cum te rog
doamne dumnezeule fii mare/ sparge-mă şi zvârle-mă în foc
dă-mă hrană flăcării flămânde/ astfel pot să fiu şi eu folos
dar aşeaz-aceste cânturi calde/ n-alt copac mai tânăr mai frumos
poate m-oi nălţa dintr-o cenuşă/ înc-o dată drept salcâm şi demn
pân-atunci gândesc numai la tine/ toată veşnicia mea de lemn
Cerere de Iertare (dosarele Z) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” DAMNARE (elegie la salcâmul strâmb)
Mai multe din această categorie:
