iluziile toate au murit –
nici de exemplu n-a rămas vro una –
le-am îngropat pe toate, lângă schit,
chiar unde le-am iubit întotdeauna !!!
pe toate le-am iubit la fel de mult,
le-am aşteptat oricum şi-oricând, pe toate –
şi-acuma le mai visez şi le ascult
trăindu-şi moartea în singurătate !!!
şi-acum parcă le văd cum vin şi râd
aproape, mai aproape, mai aproape –
nimica nu-i zadarnic, nu-i urât:
eu sunt un rob şi ele-s nişte roabe
care se duc în fiecare zi
după porunci şi mulţumiri la cine
le-a dat şi timp şi vreme de-a iubi –
şi-n fiecare zi se-ntorc la mine !!!
şi-acum parcă le-aud cum se tot duc
departe, mai departe, mai departe –
îmi pare rău, mă sui frumos pe rug
şi îl aprind...şi vreau să văd cum arde !!!
(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)
