Cu lapte de la mama am ajuns
la poarta celor şapte ani de-acasă –
şi am bătut încet...şi m-au primit
chiar la-nceput de toamnă majestoasă,
chiar când se suie galbenu-n gutui
şi se adună poamele pe masă,
când sunt tristeţi pe suflet şi pe gând,
şi păsări rare în pădurea deasă!
Cu lapte de la mama am făcut
trei paşi încolo şi doi paşi încoace –
aşa, încet-încet, mă-ndepărtam
de-un templu-adânc, de linişte şi pace,
de făt-frumos, de zmeu şi de noroc,
de şcoală, de cireadă şi de turmă,
de-un loc şi de-un surâs patriarhal,
care şi-acum mă cheamă şi mă scurmă!
(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)
