„o, mamă, dulce mamă, din negură de vremi/ pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;/ deasupra criptei negre a sfântului mormânt/ se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,/
se bat încet din ramuri, îngână glasul tău.../ mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu”
(MIHAI EMINESCU - O, Mamă...!!!)
AŞ VREA SĂ TE-NTREB DESPRE MAMA –
tu ştii cel mai bine ce face
sărmana mea mamă frumoasă,
plecată să doarmă în pace
a spus că se duce-ntr-acolo,
oleacă - a spus că se duce
spre alte şi alte-nceputuri,
să-ndrepte lumina sub cruce
a spus că m-aşteaptă cu mâna
întinsă spre cer - ca o roabă
a celui ce-a pus veşnicia
blândeţilor sale-ntr-o groapă
eu cred că aşa mi se pare
când zilele-s mici şi puţine -
aş vrea să te-ntreb despre mama:
CE FACE (?) - TU ŞTII CEL MAI BINE
