ZACE FRIGU-N SUFLET CA-NTR-O MONASTIRE,
intră noaptea-n mine ca o maică-n schit -
nu am nici o veste despre nemurire,
peste prag îmi trece tot ce n-am iubit !!!
unde-o fi paingul cel de-odinioară ???
cred că nu mai are lacrimi şi s-a dus
tocmai lângă steaua mea rămasă chioară,
fără vorovire, miros şi auz !!!
mi se face dorul margini de icoană,
gândul mi se face frunză de pelin -
fulgul înveleşte toamna peste geană,
păsările pleacă, păsările vin !!!
unul câte unul trec atâtea vise -
nu am nici păianjen, parc-am asfinţit -
vine răzbunarea păsării ucise,
INTRĂ NOAPTEA-N MINE CA O MAICĂ-N SCHIT !!!
(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")
